Primăvara l-am sunat pe Andrei și i-am povestit ce mai fac și ce dificultăți întâmpin cu scenariul. Am văzut că Gheorghe Malarciuc și-a epuizat resursele, iar eu nu puteam să-l ajut cu nimic. În special nu îmi convenea finalul. Andrei a răspuns: „Du materialul filmat la Moscova și vom vedea, poate o să ajut cu ceva!”
Am venit. Andrei a parcurs materialul și a citit scenariul. Materialul l-a evaluat ca mediocru, iar scenariul ca „ceva oribil”, aceasta a fost expresia lui preferată. În afară de asta, îi plăcea cuvântul „monstruos”. A spus că va ajuta cu scenariul, însă ceva mai târziu, căci acum este ocupat – face corecturi la „Rubliov”. Ne-a sfătuit să completăm unele scene, ca de exemplu, cea în care Lazo, riscându-și viața, salvează grâne dintr-o magazie arzândă. A mai recomandat să filmăm mai detaliat episodul „Trenul celor spânzurați” bazat pe un fapt real de pe vremea războiului civil și ne-a convins să nu ne fie teamă de viitoarele reproșuri în legătură cu cruzimea și cu naturalismul – etichete îngrozitoare ale anilor respectivi, cu care s-a confruntat când a lansat „Andrei Rubliov”.