Acest document unic – înregistrarea interviului lui Andrei Tarkovski și a dialogului său cu publicul după proiecția filmului „Solaris” în Berlinul de Est – le-a transmis în mod special pentru prima publicare în „Note cinematografice”, doamna Ruth Herlinghauz, celebrul critic de film german, văduva lui Hermann Herlinghauz (1931-1989), critic, istoric, scenarist de film, persoană eminentă a culturii cinematografice europene. Deja debutul lui Tarkovski în cinema – „Copilăria lui Ivan” a provocat în RDG-ul de atunci o rezonanță puternică: nu degeaba Egon Günther, unul dintre corifeii DEFA, a inclus un fragment extins („Întâlnirea în crângul de mesteceni”) în filmul său „Al treilea”. Herman Herlinghauz, admiratorul operei lui Tarkovski, constant și credincios prieten al culturii ruse, a făcut multe pentru promovarea și pentru sprijinul direct al artistului într-un moment dificil pentru el. (Puțini oameni știu, de exemplu, cum Herlinghauz a apărat propunerea exprimată de Tarkovski de a pune la baza DEFA ecranizarea romanului „Muntele Vrăjit” al lui Thomas Mann.) Atent conservata casetă cu o înregistrare făcută la 2 martie 1973, ne duce într-un apartament confortabil și cald al soților Herlinghauz pe Lichtenberger Strasse. Tarkovski nu în mod deosebit a reclamat genul de interviu, mai ales după o dramă grea pentru el cu oprirea de la difuzare a filmului „Andrei Rubliov”. Dar aici, la Berlin, este mai degrabă nu un interviu, ci o discuție degajată, prietenoasă. Acele întâlniri berlineze – și călătoria în sine – nu au fost ușoare pentru el: era surmenat, îl durea ceva până în inimă. Nici o urmă din toate acestea nu este vizibilă în discuția acasă cu soții Herlinghauz. Cineva care-l știa și care-l iubește pe Andrei Arsenievici, observa că el este în toane bune, ceea ce se numește „despotcovit”. Exteriorizările sale animate și spontane – ca și cum ar fi discutat despre lucruri foarte simple – conțin și opinii îndrăznețe și valoroase detalii biografice. În același timp, la Berlin, sub conducerea lui Herlinghauz, a avut loc a V-a vizionare anuală a filmelor sovietice. După proiecția filmului „Solaris” a fost o discuție cu participarea autorului filmului. Înregistrarea acestei dezbateri, din păcate, s-a dovedit a fi, din punct de vedere tehnic, imperfectă. Aproape că nu se aud întrebările puse lui Tarkovski din sală. A trebuit să se limiteze la înregistrarea răspunsurilor care au o valoare esențială. În „Note cinematografice” se remarcă publicarea materialelor, dedicate memoriei lui Herman Herlinghauz: amintiri despre acest om original, talentat, fermecător (în niciun fel similar cu „germanul uscat”), ultimul său articol-testament, documentele din arhiva acestuia – o colecție bogată de conversații, interviuri, corespondența cu realizatori excepționali de film din lumea cinematografică. (N. M. Zorkaya)
Andrei Tarkovski într-o conversație cu Herman Herlinghauz
Mă interesează cum, pentru prima dată în viață, ați venit în contact cu arta și care au fost, după dvs. bazele psihologice sau premisele ca să deveniți apoi artist?