„Tatăl meu Andrei Tarkovski…”

Fiul marelui regizor rus, Andrei Andreevici Tarkovski, a vorbit pentru gazeta LiFO cu ocazia retrospectivei filmelor tatălui său. Este o deosebită plăcere să-l avem invitat la Arhiva de Film Greacă unde au fost găzduite evenimente speciale. Discuția cu domnia sa a conturat noi idei ce merită atenție, în egală măsură cu propria povestea despre cum a părăsit URSS (Federația Rusă) în urmă cu mult timp. Așadar, să începem setul nostru de întrebări!

De ce ați ales Italia ca sediu a Institutului Tarkovski, cât și a arhivei tatălui dvs.?

Tatăl meu a iubit Italia din prima clipă când a vizitat-o, el a primit aici și premiul „Leul de Aur”, în 1962, la Veneția. De atunci a vizitat-o cu fiecare ocazie și oricând putea. S-a întors în 1979 pentru a face cu scenaristul Tonino Guerra documentarul „Timpul Călătoriei”, cu care cred că a început această relație. A avut legături foarte puternice cu Italia. Și desigur, i-a apreciat mult pe marii artiști: Leonardo da Vinci, pe Carpaccio și pe alții. Cred că Italia a fost singura țară, în afară de Rusia, unde a putut trăi – chiar dacă era rus.