A fost odată tabăra de refugiați „Rossi Longhi” din Latina. Și acolo au fost odată imigranți care s-au refugiat în Italia, după Revoluția din Ungaria din 1956, fugind de diverse persecuții politice… Dar cine își amintește astăzi când istoria e martoră la o altă migrație epocală? Ieri de la Est la Vest, acum de la Sud la Nord? Cine își amintește de acel câmp de refugiați din inima Italiei? Și de acei mii de oameni care au cerut azil politic, printre care, în mod surprinzător, dăm de numele marelui artist rus Andrei Tarkovski, maestrul de necontestat al cinematografiei ruse și mondiale!
Tabăra de refugiați din Latina
Centrul de asistență pentru refugiații străini din Latina a fost înființat în 1957 cu fonduri de la guvernul italian, din partea Statelor Unite, de la „United Nations High Commissioner for Refugees” (UNHCR) și de la „Inter-Governmental Committee for European Migration” (ICEM). Acesta a fost închis în 1989, odată cu căderea Zidului Berlinului.
Din 1957 până în 1990, orașul Latina a găzduit 80.000 de refugiați din Europa de Est (de asemenea, indonezi și cubanezi) ce căutau azil politic și economic și care mulți dintre ei erau destinați să ajungă în termen de șase luni în Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Suedia și alte țări.