„Românul care i-a luat interviu lui Andrei Tarkovski” de Maria Sârbu

La 15 august 1967, la Chişinău, genialul regizor i se confesa scenaristului Nicolae Ghibu. Articol apărut în ziarul „Jurnalul Național”, Ediția I – Marți 15 aprilie 2014, Pagina 10. La început de aprilie, la Cinemateca Română avea loc un eveniment dedicat colosalului cineast Andrei Tarkovski, care ar fi împlinit în a patra zi a acestei luni 82 de ani. „Începe Tarkovskiana…” – aşa s-a intitulat acea seară, la Sala Eforie, dedicată iubitorilor artei cinematografice a acestui deosebit regizor. Organizator şi amfitrion – Ionuţ Dumitrescu, el pregătindu-i publicului „o surpriză”. Îl descoperise de curând pe „singurul român care a realizat un interviu amplu cu marele cineast rus (…), fiind socotit primul în lume care deschide seria interviurilor cu genialul artist!”. Este vorba de scenaristul şi regizorul Nicolae Ghibu, în vârstă de 78 de ani, din Chişinău, care şi-a făcut studiile la Moscova, la Institutul de Film – celebrul VGIK, pe care îl absolvise cu puţin timp înaintea sa Tarkovski. Îi lega din trecutul acesta „prieteni comuni şi o comunitate de interese”. Ionuţ Dumitrescu afirmă că specialiştii consideră că realizarea interviului cu Tarkovski îi ajută să înţeleagă că „este primul manifest artistic al lui Andrei Tarkovski”, deoarece e vorba de un material amplu.

 

1 / 3

- +

Nicolae Ghibu trăia la Chişinău, lucra la studioul „Moldova-Film”. Iată ce spune el în „Cuvântul înainte” la acest istoric interviu publicat integral mult mai târziu: „În 1967, după filmul «Andrei Rubliov», Tarkovski este deja celebru. Despre el se vorbeşte, se scrie, se dispută. Critica, de cele mai multe ori marcată de mediocritate intelectuală, creează o terminologie sofisticată pro şi contra Tarkovski din care trage foloase. Iar el rămâne sărac. Sărac lipit. În această perioadă, vine la Chişinău la Alexandr Gordon, care turna în studioul nostru filmul «Serghei Lazo», după scenariul lui Gheorghe Malarciuc. Vine ca să câştige ceva colaborând cu echipa lui Gordon. După litigiul cu Comitetul de Stat al URSS pentru Cinematografie, e foarte rezervat din cauza filmului «Andrei Rubliov» şi recunoscător pentru cea mai mică atenţie ce i se acordă. La noi, din păcate, nimeni nu manifesta interes faţă de el, puţini îl cunoşteau. La o întâlnire, în luna august, am convenit să-i iau un interviu…”