„Rolul atamanului Bocikariov” de Alexandr Gordon

Destul de curând Andrei a adus câteva pagini tipărite, intitulate: „Final. Moartea lui Lazo”. Am citit scena. M-a străpuns o senzație acută de fericire și, în același timp, de neșansă. Ce prăpastie, ce adâncime separă între vechiul scenariu, după care aproape am terminat de filmat o peliculă, și această scenă strălucitor gândită și scrisă. „De ce oare numai la sfârșitul filmării citesc asemenea lucruri?! Aceasta este pedeapsa lui Dumnezeu pentru compromisuri în artă”, gânduri ca acesta mi-au venit în minte. Am recitit scena! Dar acesta este un alt film, o altă intonație! Scena a fost lungă, dar frumoasă. În loc de informația istorică bine cunoscută iese în evidență lupta aspră între doi adversari: Serghei Lazo și generalul japonez Iaganaki. Mai mult decât atât, în scenă își fac apariția două personaje episodice: atamanul Bocikariov și un cazac din detașamentul său. Prezența acestora a amplificat acțiunea, deoarece suita își conduce regele. Într-o asemenea atmosferă creată, Serghei Lazo se prezintă ca un erou și mai convingător și moral.