Destul de curând Andrei a adus câteva pagini tipărite, intitulate: „Final. Moartea lui Lazo”. Am citit scena. M-a străpuns o senzație acută de fericire și, în același timp, de neșansă. Ce prăpastie, ce adâncime separă între vechiul scenariu, după care aproape am terminat de filmat o peliculă, și această scenă strălucitor gândită și scrisă. „De ce oare numai la sfârșitul filmării citesc asemenea lucruri?! Aceasta este pedeapsa lui Dumnezeu pentru compromisuri în artă”, gânduri ca acesta mi-au venit în minte. Am recitit scena! Dar acesta este un alt film, o altă intonație! Scena a fost lungă, dar frumoasă. În loc de informația istorică bine cunoscută iese în evidență lupta aspră între doi adversari: Serghei Lazo și generalul japonez Iaganaki. Mai mult decât atât, în scenă își fac apariția două personaje episodice: atamanul Bocikariov și un cazac din detașamentul său. Prezența acestora a amplificat acțiunea, deoarece suita își conduce regele. Într-o asemenea atmosferă creată, Serghei Lazo se prezintă ca un erou și mai convingător și moral.
Așadar, două personaje noi înseamnă doi actori noi, după cum reflectam. Bine, rolul cazacului „zdravăn și botos” i-l voi oferi lui Stanislav Bulgakov, producătorul filmului, iar atamanul Bocikariov? De unde se poate face rost urgent de un actor? Toate teatrele au plecat fie în turneuri de vară, fie în concediu. Îi spun lui Andrei că pot apărea probleme… El mă întreabă:
– Ce fel de probleme?
– Cu atamanul Bocikariov. Unde pot face rost de un asemenea actor acum – citesc de pe foaie – zâmbește ironic și este neurastenic…
– A-a-a… tânărul cu epoleții de colonel?
– Da, citesc, cu epoleți și în plus, dandy, cu o față slabă și vicioasă…
– Ce față?
– Vicioasă!
– Citește încă o dată!
– Vi-ci-oa-să, silabisesc! O față vicioasă!
Se uită la mine cu o privire impasibilă. În sfârșit, ajung să înțeleg!
– Ia zi, ai scris acest rol pentru tine însuți?
– Da, dacă nu ești împotrivă! Te rog, hotărește-te repede cine va juca!
Dacă aș fi știut ce vâlvă se va produce când voi preda filmul în cabinetul lui Iermaș din cauza acestui rol și ce consecințe va avea pentru mine…
SERGHEI LAZO
Studioul cinematografic Moldova-Film, 1967
Scenariul: Gheorghe Malarciuc
Regia: Alexandr Gordon
Operator principal: Vadim Iakovlev, Artişti: S. Bulgakov/A. Roman, Regizor: I. Ivanciuc, Operator: A. Ghiba, Consultant militar: general-locotenent Oslikovski N.S., Asistenţi regizor: E. Lesukova, P. Sârbu, A. Usov, Asistenţi operatori: I. Floria, V. Cornilov
În roluri principale: Serghei Lazo – Regimantas Adomaitis, Olga – A. Zavialova, Anna – Z. Slavina, Milkoban – V. Iakut, Komarovski – I. Ungureanu, Sofia Nicolaevna – T. Mahova, Korolev – I. Dubrovin, Luţki – V. Markin, Sibirţev – V. Zaiciuc, Generalul Ooi – A. Seita, Generalul Ianagaki – V. Uan-Zo-Li, Medvedev – G. Artemenko, Vişniakov – L. Poliakov
În roluri episodice: I. Butiukov, I. Bogoliubov, I. Bondar, M. Vasiliev, V. Vilski, V. Volkov, G. Grigoriu, L. Dancişin, V. Cobas, A. Corotkevici, I. Luniz, V. Marenkov, I. Matveev, V. Manjeli, R. Plankov, I. Provotor, F. Sergheev, D. Secikarev, V. Stoianov, Z. Teron, M. Tolmacev, A. Tolstâh, V. Fuşici. Directorul filmului: M. Usolţev