Era anul 2013. Și aveam să mă întâlnesc cu istoria față în față – cu românul care i-a luat interviu marelui artist rus Andrei Tarkovski! Doamne, și câte studii până aici! Ani și ani de zile de cercetări de parcă Tu… De ce faci Tu toate astea, Doamne? Înțeleg azi că pe toate le știi Tu, dar eu nu încetez să mă minunez de căile Tale! Aveam să găsesc numele lui într-o bibliografie rusă de specialitate, neștiută de nimeni de zeci și zeci de ani. Bine, dar de ce trebuia să mă întrebe oamenii, imediat după ce l-am întâlnit, „cum l-ați găsit?”, „de ce dvs. l-ați întâlnit și nu altcineva?” ș.a.m.d. Doamne, mi-ai șoptit în copilăria mea, pe care Tu mi-ai dăruit-o, că arta întotdeauna miroase a iarnă, și că tare bucuros trebuie să fie acela care se încrede în puterea cuvântului Tău!
Minunat! Nimic nu este intamplator , sufletele comunica intr-un mod subtil numai de ele stiute si se fac cunoscute prin alte suflete care le scot la lumina intr-un timp anume destinat. Emotia puternica si bucuria , chiar fericirea ma cuprinde citind despre Andrei Tarkovki. Felicitari Domnule Ionut Dumitrescu si multumesc din suflet pentru lectura!
Minunata lume! Am trecut prin multe stări până la finalul lecturii. Magnific! Multumesc!
Va mulțumesc frumos pentru acest text. Chiar ați început Tarkovskiana sub semnul Sfântului Nicolae! Bunicutul care șoptește mici și prețioase indicații… Știu. Dar de data aceasta indicațiile șoptite aievea in curtea mănăstirii au avut o miză mai mare. Știa că toate darurile le veți împărți cu noi. Va mulțumesc frumos.