„Întâlnirea cu românul care i-a luat interviu lui Tarkovski” de Ionuț Dumitrescu

Era anul 2013. Și aveam să mă întâlnesc cu istoria față în față – cu românul care i-a luat interviu marelui artist rus Andrei Tarkovski! Doamne, și câte studii până aici! Ani și ani de zile de cercetări de parcă Tu… De ce faci Tu toate astea, Doamne? Înțeleg azi că pe toate le știi Tu, dar eu nu încetez să mă minunez de căile Tale! Aveam să găsesc numele lui într-o bibliografie rusă de specialitate, neștiută de nimeni de zeci și zeci de ani. Bine, dar de ce trebuia să mă întrebe oamenii, imediat după ce l-am întâlnit, „cum l-ați găsit?”, „de ce dvs. l-ați întâlnit și nu altcineva?” ș.a.m.d. Doamne, mi-ai șoptit în copilăria mea, pe care Tu mi-ai dăruit-o, că arta întotdeauna miroase a iarnă, și că tare bucuros trebuie să fie acela care se încrede în puterea cuvântului Tău!

 

1 / 2

- +

1.

2.

După aflarea numelui, care îmi amintea de foamea lăuntrică a omului și de vigoarea sa, a urmat un șir nesfârșit de întrebări în mintea mea: „Unde este acest om?”, „De ce nu a apărut în România?”, „De ce nu s-a aflat până acum despre interviul realizat cu Tarkovski?”, „Mai este în viață acest om?!” Și, precum un „prunc” născut din „pământ” și copt la „soare”, aveam să mă întreb despre lumea lui, neștiindu-o întru totul și poate nici cum a fost în realitate. Era un apel la mai mult decât lecturi de cărți și citit printre rândurile lor. Îmi propusesem să-l caut în carne și oase pe acest om, să fac tot posibilul să-l întâlnesc. Eram chemat, dacă se poate spune, să scriu eu istoria de astăzi. Și chiar sosise timpul să-mi așez harta pe inimă și, curajos și idealist ca întotdeauna, să pornesc să-l caut în spațiul a trei țări: România, Republica Moldova și Federația Rusă. După cum se știe, în două dintre acestea se vorbește limba română, semnificativa diferență însă este că în Republica Moldova se vorbește și limba rusă, iar accesul la marea și bogată cultură poate fi la îndemână… Am tras la sorț în care dintre aceste țări să-l caut prima dată, dorind să scurtez pe cât se poate timpul, banii pentru cheltuieli și, în egală măsură, să-mi verific instinctul. Sorțul a căzut „în Republica Moldova”! Înainte de asta, am dat la tradus materialul interviului neavând vreme deloc pentru o primă mână. Și nici nu bănuiam că urma să implic, rând pe rând, nu mai puțin de șapte traducători! Dar totul este posibil când nu iese ce trebuie! Îmi era limpede că pe Tarkovski nu-l pot traduce cei care – real sau veritabil – nu sunt interesați de acesta. Mă refer la tot ce înseamnă omul și artistul Andrei Arsenievici Tarkovski! Desigur, e vorba de o sumă de lucruri, de trimiteri, de repere, pe lângă toate acestea adăugându-se „o substanță” spirituală prin însuși persoana lui, traductibilă de către noi adevărat sau fals. Trebuie spus din capul locului că așa ceva nu se dobândește peste noapte! Uneori nici într-o viață de om… Și, așa ca un fior de bucurie ce ne ridică peste lumea aceasta și trăiește permanent în noi, doar resursele inimii ne fac mereu să înțelegem, mai mult și mai bine, că sufletul omului nu poate reda pe hârtie expresii și cuvinte fără duhul – conștiința, voința și rațiunea – artiștilor nemuritori!

Interviul cu Tarkovski a fost realizat de Nicolae Ghibu, scenarist și regizor. S-a semnat în data de 15 august 1967, în limba rusă, la Studioul cinematografic Moldova-Film de la Chișinău. A fost publicat pentru prima dată în Republica Moldova într-o versiune prescurtată, în limba moldovenească, la 14 octombrie 1967, în săptămânalul „Cultura” nr. 42. Mai târziu, în anul 1990, tot în capitala moldavă, apare versiunea completă a interviului, în limba rusă, în revista „Columna” nr. 7. În anul următor, 1991, Irma Rauș (prima soție a lui Andrei Arsenievici) îl publică în volumul „Scenarii de film”, nr. 4, la Moscova. Apare prima dată în Federația Rusă! Zece ani mai târziu, în anul 2001, se retipărește integral în volumul „Noutăți cinematografice”, nr. 50, tot în capitala Federației Ruse. Trebuie menționat că din anul 2001 începe un alt tip de interes pentru arta lui Andrei Tarkovski în rândul teoreticienilor și criticilor de film din întreaga lume. Mulțumită revistei „Noutăți cinematografice” și Comitetului Obștesc de Consultații și Cercetare a Culturii Cinematografice de la Centrul Eisenstein, interviul realizat de Nicolae Ghibu ajunge să fie citit în marile orașe ale lumii, la: Moscova, Los-Angeles, Stochkolm, New-York, Londra, Budapesta, Riga, Chigago, Berlin și Paris. Materialul amplu se intitulează: „Viața se naște din lipsa armoniei…” Discuția avută cu Andrei Tarkovski a durat peste cinci ore într-un birou modest din incinta Studioului Cinematografic Moldova-Film. Tarkovski avea pe atunci 35 de ani. Realizase filmele „Copilăria lui Ivan” (1962) și „Andrei Rubliov” (1966). Titlul interviului descoperă o idee foarte profundă și adevărată… Am întâlnit oameni care m-au întrebat despre sensul acestuia… Ei bine, ne putem imagina planeta noastră, „Terra”, la Facerea Lumii pentru câteva momente? Să încercăm! Să încercăm, totuși, prin comparație cu planetele vecine Terrei… Cum arăta pe atunci, în faza respectivă, planeta noastră, e greu de spus? Să încercăm acum să ne imaginăm ce înseamnă iarbă pe pământ, copaci, râuri, păsări, pești și alte vietăți… Putem afirma că toate acestea formează o armonie? Dacă da, atunci putem să avem un punct de pornire… Dacă printre cititori cineva dorește să încadreze această idee la cuvântul „știință”, o poate face, dar să nu ia calea abstracției umane… Să ne imaginăm tabloul cu prima iarbă care a răsărit pe pământ? Poate doar așa vom putea afla ceva și despre fiecare dintre noi! Dar de ce a spus Andrei Tarkovski „viața se naște din lipsa armoniei” urmează să aflați chiar din lectura interviului!