„Însemnări pe bucăți de hârtie” de Marina Tarkovskaya

Mama a lucrat pe un post de corector la Tipografia „Pervaia Obrazțova”, fostă „Sîtina”. Munca era una istovitoare – trebuia să ai mereu privirea încordată. Spre exemplu, la editură corectorul citește lista de tipar (șaisprezece pagini) într-o zi, în schimb, la tipografie corectorul trebuie să o citească într-o oră! La Obrazțova se tipăreau multe, inclusiv fostul Glavlit (Direcția Generală pentru Protecție Secretului de Stat în Presă). Se tipăreau comenzi politice, Marea Enciclopedie Sovietică (MES), dicționare, manuale și beletristică. Citind totul la rând într-un ritm încordat, mama, ocazional, își fixa privirea pe ceva ce-i atrăgea atenția. Tot ce i se părea ei interesant sau amuzant extrăgea din mers și-și nota pe ce se nimerea: pe o bucățică de hârtie tipografică, pe borderou, pe un plic vechi! Într-un minut de pauză, pe aceeași bucată de hârtie, ea își putea nota și gândurile sale sau un paragraf dintr-o scrisoare, lista cu cheltuieli sau cea cu datorii. Dacă sunt citite la rând aceste însemnări întâmplătoare, îți pot forma o părere chiar și imaginară, dar destul de corectă, despre întrebările care o preocupau pe mama. Fără îndoială, ea însăși era mai presus decât multe din adevărurile scrise, ce îi erau necesare ca o confirmare a gândurilor și observațiilor sale.