Mama a lucrat pe un post de corector la Tipografia „Pervaia Obrazțova”, fostă „Sîtina”. Munca era una istovitoare – trebuia să ai mereu privirea încordată. Spre exemplu, la editură corectorul citește lista de tipar (șaisprezece pagini) într-o zi, în schimb, la tipografie corectorul trebuie să o citească într-o oră! La Obrazțova se tipăreau multe, inclusiv fostul Glavlit (Direcția Generală pentru Protecție Secretului de Stat în Presă). Se tipăreau comenzi politice, Marea Enciclopedie Sovietică (MES), dicționare, manuale și beletristică. Citind totul la rând într-un ritm încordat, mama, ocazional, își fixa privirea pe ceva ce-i atrăgea atenția. Tot ce i se părea ei interesant sau amuzant extrăgea din mers și-și nota pe ce se nimerea: pe o bucățică de hârtie tipografică, pe borderou, pe un plic vechi! Într-un minut de pauză, pe aceeași bucată de hârtie, ea își putea nota și gândurile sale sau un paragraf dintr-o scrisoare, lista cu cheltuieli sau cea cu datorii. Dacă sunt citite la rând aceste însemnări întâmplătoare, îți pot forma o părere chiar și imaginară, dar destul de corectă, despre întrebările care o preocupau pe mama. Fără îndoială, ea însăși era mai presus decât multe din adevărurile scrise, ce îi erau necesare ca o confirmare a gândurilor și observațiilor sale.
„Adevăratul impuls al vieții unui om este fericirea de mâine.” (Makarenko)
„Limba este un instrument al gândirii. Să te exprimi de mântuială, înseamnă să gândești de mântuială.” (Fedin, „Despre măiestrie”)
„Dacă nu ai terminat ceva, atunci nu-i făcut deloc.” (Proverb buriat)
„Aristocrația din capitală ce dispune de oameni și bogății, iată cine a hotărât soarta țării!” („Istoria universală”, Vol. 1, pag. 153, p. 4)
„Paroxismul (criza) este un exces al bolii, o izbucnire violentă ce se manifestă brusc.”
„Știu că există bine, dar nu sunt dispusă să-l urmez; știu că nu există bine, dar nu pot renunța la el.” (Expresie sanscrită)
21.VI.1953
Traducere Andrei – 600 ruble (26 mai 1953. Andrei a plecat în Siberia cu o expediție geologică. Nu întâmplător mama își notează asta – sunt primii bani câștigați de Andrei și el îi aduce acasă – M.T.)
„…sufletele din cutie ale istoricilor literari.” (Fučík)
„Așa este oriunde, dar pe drum e cu atât mai clar: e suficient să-ți îndrepți privirea și voința spre un anumit țel, că imediat apar și ajutoare.” (Prișvin)
„Partidul comunist protejează arta sovietică de influența decadentă a artei burgheze…” Dar oare arta nu este (conform doctrinei P.C.) un rod, o înălțare? Atunci, de ce să „protejezi” – așa cum este solul, așa va fi și arta!
10.VI.1955
Marina a plecat la Ladîjino – biletul 4 ruble și 15 copeici (În vara anului 1955 am închiriat o casă de vară în satul Ladîjino lângă Tarusa. Aici a locuit Andrei și colegul acestuia, Sașa (Alexandr) Gordon. Eu mă duceam la ei cu mâncare în zilele de week-end – M.T.)
Pâine – 2 franzele la 1.38 – 2 ruble și 76 copeici
11.VI.1955
Drumul pentru mine – 8 ruble și 30 copeici
Metrou și altele – 1 rublă și 30 copeici
Pâine – 1 franzelă și 1 chiflă – 2 ruble și 60 copeici
Macaroane – 500 gr. – 2 ruble și 75 copeici
Ceainic de aluminiu – 28 ruble și 90 copeici
„Dorința în sine de a ajunge la un comun ne salvează de la stagnare.” (Lenin)
„Epitetul este un lucru îngrozitor, vulgar. Epitetul trebuie să fie folosit cu o teamă crescută doar atunci când trebuie, când fără epitet nu se poate, când acesta oferă o anumită intensitate cuvântului. Mai degrabă când cuvântul este atât de cunoscut și obișnuit că trebuie să-l evidențiezi cu un epitet.”
„Autocontrolul este necesar pentru înlăturarea patimilor ce îngreunează capacitatea de concentrare și împiedică manifestarea unui comportament bun.”
„Neînțelegerea motivului unei legături este sursa tuturor greutăților.”
„Niciodată o atitudine bună față de un om nu îl umilește pe acesta. Dimpotrivă, celui care i se adresează, devine dator moral.”
„Cel care este capabil de lucruri mărețe, va ști să tacă.” (London)
„În viață, se pare, este necesar chiar și de un element mărunt de teatru; mistere, surprize, pâcle diverse. Cine nu are talent pentru asta este anost.”
„Nu vorbi ceva ce nu mai poți îndrepta.”
Din cele 2.000 primite de la Arseni, în martie 1955, plătit datorii:
Volodia L. – 100 ruble
Buțic – 400 ruble
Nadiei L. – 200 ruble
Belkăi – 100 ruble
Anei Ignatievna – 25 ruble
Irinei Ș. – 225 ruble
Natașei – 10 ruble
Iulkăi – 5 ruble
Total – 1.065 ruble
„Inima iubește până-și epuizează toate forțele.”
