S-a întâmplat că a trebuit cândva să locuiesc la Peredelkino, să văd casele de vacanță ale scriitorilor și chiar să îi întâlnesc pe câțiva dintre locuitorii mai cunoscuți. Întâlnirile au fost întâmplătoare, și mă gândesc că acești oameni serioși au uitat-o imediat pe bruneta slabă asupra căreia și-au coborât cândva privirea. Dar eu cumva îmi amintesc bine aceste episoade nesemnificative.
Așa se face că, fiind la Peredelkino, tata m-a luat cu el la casa lui Kornei Ivanovici Ciukovski. Eram foarte timidă și atenția adulților devenea tortură pentru mine. Acum eram îngrozită de „bunicul Ciukovski”, prietenul din reclame al copiilor, pe care îl vedeam în cărțile și revistele pentru copii. M-am târât după tata, tremurând de frică, la gândul că acest bătrân bolnăvicios mă va pune pe genunchi și mă va întreba dacă știu pe de rost poezia „Muha-Țokotuha” (Musca zbuciumată)! Dar nu s-a dovedit a fi așa! Pe o porțiune întunecoasă și umbrită a curții ne-a întâmpinat un bătrân înalt și cărunt. Expresia feței lui era una îngrijorată, aproape supărată. Ne-a salutat, a discutat ceva cu tata, și am plecat, chiar fără să intrăm în casă. Mă temeam degeaba – Ciukovski nu mi-a dat deloc atenție.