„Îngerul păzitor” de Alexandr Gordon

Despre procesul de creație al filmului „Andrei Rubliov” s-au scris destul de multe. Aș vrea, la rândul meu, să spun o altă poveste despre un om minunat și neobișnuit ce a activat în anii ’60. Acesta se numea Gheorghii Ivanovici Kunițîn (n. 22 aprilie 1922 – d. 6 octombrie 1996). Pornind de la câteva lucruri, putem spune doar că dacă n-ar fi fost Kunițîn, n-ar fi existat nici „Andrei Rubliov”. Cu alte cuvinte, dacă în acele vremuri „libere” nu ar fi fost acei oameni asemenea lui Gheorghii Ivanovici, cinematografia noastră nu ar mai fi avut nici pe departe calitatea pe care o are! Nu degeaba Andrei l-a numit „îngerul păzitor”!

 

1 / 4

- +

Nikolai Vladimirovici Șișkin era șeful grupei de consultanți ai Departamentului Internațional CC PCUS (Comitetul Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice), iar printre prietenii lui Andrei, era, cum s-ar spune, încă un membru al păturii de sus a societății. Nikolai Vladimirovici, un om delicat, cu o educație aleasă, a avut mereu o influență asupra destinului și carierei lui Tarkovski. Era prietenul lui Andrei Tarkovski și al renumitului jurnalist, pe plan internațional, Stanislav Ivanovici Kondrașov. Aceștia i-au oferit lui Andrei ajutorul lor necondiționat, au prezis deciziile mai puțin diplomate ale tânărului regizor, au conștientizat perfidia sistemului de stat, l-au învățat să fie atunci când trebuia un diplomat și să-și controleze emoțiile. Cred că toate scrisorile lui Andrei către Comitetul Central, cu privire la convenția de partid, au fost redactate după consultări amănunțite cu mentorii săi.