„Florile” de Marina Tarkovskaya

Î n anul de foamete 1946 o cunoștință a povestit mamei despre cum vecina sa câștiga destul de binișor din vânzarea de flori. Nu flori de grădină, nu! Pe atunci în jurul Moscovei tot pământul era folosit pentru cultivarea de legume, iar florile creșteau din belșug în pădure sau pe câmpuri. Și două veri la rând mama noastră s-a ocupat cu asta – ar părea o muncă poetică! Ca întotdeauna pentru mine și Andrei era închiriată o casă de vară, o parte dintr-o casă de lemn. De obicei mama venea la noi sâmbătă seara după serviciu. Așteptam ziua aceasta cu nerăbdare. În primul rând ni se făcea dor de ea, și cumva ne sălbăticeam într-o săptămână, iar în al doilea rând știam că ne va aduce ceva de mâncare!

Îmi amintesc drumul prăfuit care ducea la gara Petușki și pe care desenam cu un bețișor ce am vrea să mâncăm. Andrei a desenat o farfurie cu crupe de ovăz și un covrig. La gară ne duceam din timp și așteptam multe ore pe peronul gol, îngăduind să treacă tren după tren… Bucuria sosirii mamei era întunecată de trebuința de a culege flori. Of, cât de mult ne displăcea această ocupație! Una este să culegi un buchețel drăguț în timpul unei plimbări, și alta e „recoltarea masivă” pentru vânzare să poți trai! Mai mult, din cauza acestor flori, duminica mama trebuia să plece mai devreme ca să aibă timp să le vândă înainte de căderea serii! Apoi în ziua următoare, după sosirea mamei, mâncând în grabă, plecam din nou la treabă... „Lista roșie” încă nu fusese creată atunci; primăvara smulgeam flori de mălin și mărgăritare, vara diverse flori de câmp. Andrei ajuta mult doar la culesul florilor de mălin – ca o maimuță se cățăra în copaci și ajungea la cele mai frumoase și mai înalte ramuri! Eu și mama, de jos, îi spuneam pe care să o rupă, iar el ni le arunca de sus. Îl plictisea să culeagă alte flori, se văicărea și inventa tot felul de scuze ca să lenevească. Până la urmă mama se sătura să tot încerce să îl convingă și-l lăsa în pace. Pentru un timp rămânea prin preajmă și curăța de frunze crenguțe de alun și, mai apoi, tiptil, dispărea la râu să se scalde sau acasă să citească.

[gallery jnewsslider="true" ids="10348,10350,10349,10351"] Mama lega florile de mălin în snopi bogați și le căra de-a curmezișul. Se grăbea să le vândă chiar la gară, deoarece mălinul umed putea să se scuture, iar cel uscat să se treacă repede... După florile de mălin, apăreau mărgăritarii. Din acestea trebuia culese multe, multe făcute buchete! Fiecare buchețel împachetat cu frunze și legat cu ierburi! Și asta nu era chiar așa ușor! Și te mai mușcau și țânțarii! Și mamei și mie ne plăceau mai mult buchețele din flori de câmp. Avea pentru orice gust: „burgheze” – dese, floare lângă floare, din mușețel sau albăstrele și, preferatele noastre – buchețele din mușețel, trifoi, sipică, la care mama mai adăuga și timoftică, mohor sau drăgaică străvezie! Erau vremuri grele, timp anevoios, războiul doar ce se terminase, iar oamenii aveau nevoie de flori, fie și din acestea simple! Se vindeau bine în gări, la piață și la intrarea în magazine.

Odată mama s-a urcat într-un tramvai și mergea pe culoar ținând coșulețul în care mai rămăseseră câteva buchete ce nu se vânduseră. Câte un pasager o oprea și cumpăra flori. Un oarecare tânăr îndelung a tot ales, până la urmă a luat un buchet, dar în loc să plătească s-a îndreptat repede spre ieșire și la următoarea stație a coborât! Când a sosit acasă, mama ne-a povestit întâmplarea! Era cumva mâhnită și nedumerită: „ Avea înfățișare de intelectual și buchetul ales nu a fost unul «burghez» – ci cel cu trifoi roșu-închis! Și nu a plătit! Oare chiar nu avea treizeci de copeici?! Dacă ar fi spus, i l-aș fi dat și așa!” Și dintr-odată izbucnește în râs: „Era îmbrăcat elegant, probabil mergea în vizită... Imaginați-vă, sosește, sărută mâna doamnei și îi oferă buchetul! Iar ea, îmbujorată toată, cade pe spate și nici prin cap nu-i trece că este furat!”

Câștiguri deosebite din vânzarea de flori nu au apărut! Cât câștiga mama, noi nu știam – ei nu-i plăcea să amestece copiii în treburile bănești... Banii îi socotea singură seara târziu, când toți deja dormeau! Și își nota în caietul făcut de ea:

30.VI.1946

Din flori vândute ................ 6 ruble și 55 copeici

NOTĂ: Din Arhiva Inițiativei Tarkovskiana. Reproducerea parțială sau integrală, multiplicarea prin orice mijloace și sub orice formă, punerea la dispoziție publică (print și online) în scopuri comerciale sau de altă natură, precum și alte fapte similar săvârșite fără permisiunea scrisă a Inițiativei Tarkovskiana asupra conținutului, reprezintă o încălcare a legislației cu privire la protecția proprietății intelectuale și se pedepsește penal sau civil, în conformitate cu legile în vigoare.

„Florile” de Marina Tarkovskaya

Leave a Reply Cancel reply

„Solaris” (1972), Regia: Andrei Tarkovski

„Andrei Rubliov” (1966), Regia: Andrei Tarkovski

„Copilăria lui Ivan” (1962), Regia: Andrei Tarkovski

„Compresorul și vioara” (1960), Regia: Andrei Tarkovski

„Sacrificiul” (1986), Regia: Andrei Tarkovski

„Boris Godunov” (1983), Regia: Andrei Tarkovski

„Nostalgia” (1983), Regia: Andrei Tarkovski

„Timpul călătoriei” (1983), Regia: Andrei Tarkovski, Tonino Guerra

Facebook

Despre Andrei Tarkovski

CELE MAI IMPORTANTE MOMENTE DIN VIAȚA ȘI OPERA MARELUI ARTIST ANDREI TARKOVSKI SUNT PE WEBSITE

Recomandări diverse

Legături

Info pe scurt

Bine ai venit!

Creează un cont nou

Recuperați parola

Doriți să deblocați acest articol?

Sunteți sigur că doriți să anulați abonamentul?

„Florile” de Marina Tarkovskaya

Pentru acces la conținut

Cumpără abonament

Cumpără bilet

Leave a Reply Cancel reply

Despre Andrei Tarkovski

CELE MAI IMPORTANTE MOMENTE DIN VIAȚA ȘI OPERA MARELUI ARTIST ANDREI TARKOVSKI SUNT PE WEBSITE

Recomandări diverse

Legături

Info pe scurt

Bine ai venit!

Creează un cont nou

Recuperați parola

Doriți să deblocați acest articol?

Sunteți sigur că doriți să anulați abonamentul?