„Fericirea și ghinionul «Călăuzei»” de Alexandr Gordon

Tarkovski începuse cu multă pasiune noua sa lucrare „Călăuza”, dat fiind faptul că îi propusese lui Ermaș ecranizarea operei „Idiotul” sau orice i-ar fi plăcut din Dostoievski, în afară de „Demonii”, dar s-a dovedit a fi în zadar. „Să ecranizăm romanul Demonii… – zicea Andrei – bine, dar ce ar fi făcut ei cu acest film?” Pentru ecranizarea operei „Idiotul” era deja prea târziu.

Arkadi și Boris Strugațki au reușit să termine foarte repede prima varianta a scenariului, iar pentru a fi siguri că trece de „instanța cinematografiei”, au scris și o a doua, ba chiar și o a treia variantă. După episodul deteriorării peliculei (prima variantă a filmului „Călăuza”), au apărut variante noi de scenariu și, respectiv, o revizuire a primului. Cu ceva timp după moartea lui Andrei, Arkadi Strugațki a povestit cu încântare despre colaborarea sa cu Tarkovski. „Am scris optsprezece variante de scenariu, căci așa ceruse Andrei” – povestea el în cadrul unei întâlniri la „Mosfilm” și la Uniunea Cineaștilor.