„Felia de tort” de Marina Tarkovskaya

Iurieveț, în timpul războiului. Cămăruța cu două ferestre în casa de la numărul opt de pe strada Engels. Copacul de vizavi cu crengile ude din timpul furtunii de vară. Plita de cafea la care ne încălzeam în timpul gerului. Avionul nostru aterizat pe Volga înghețată. Biblioteca din copilărie cu mirosul ei deosebit de cerneală și cărțile citite. Dealul Ivanovski, săniile înalte. Bulgări înghețați de bălegar de cal și bucăți scăpate în jos unde așa îmi plăcea să recunosc ierburi și flori de vară. Nu avem fotografii de la Iurieveț din timpul războiului. Și dacă am fi făcut, în fotografii ni s-ar fi văzut pomeții ascuțiți și ochii sclipitori! Sentimentul de foame nu se uită! Dar și mai greu de uitat este povestea cu tortul „napoleon”.

Mama nu-și putuse găsi de lucru și minunata Liudmila Aleksandrovna Bobîlkova, director al școlii primare „fleaginsce”, a invitat-o să fie un fel de coordonator artistic. Mama pregătea cu copiii activități pentru serbările de „1 Mai”, de „7 Noiembrie” și de „Anul Nou”. Pentru matineul de „Anul Nou” începuseră să se pregătească din luna decembrie a anului 1942. Clasa lui Andrei a trebuit să construiască „o piramidă”, și pe mine, fiind cea mai mică și mai ușoară, Andrei m-a pus să stau în vârf, pe umerii ce se balansau ai cuiva. Mama a pregătit cu fetele „Dansul matrioșcilor”, iar profesoara de muzică, o femeie silită să părăsească Leningradul, care avea porecla „Trei lemne” (mai demult fusese învinuită de furt de lemne), a repetat cu Andrei Vântul vesel al lui Dunaevski. Dar punctul de atracție al matineului trebuia să fie ceremonia ceaiului. Copiii de la țară, și printre școlari erau destul de mulți, au adus unt, ouă, făină și profesoarele au făcut un tort din foi „napoleon” după neuitata rețetă franțuzească! Au copt foietajul, l-au uns cu cremă și l-au lăsat peste noapte să se înmoaie. După serbare, profesorii au împărțit tortul rămas. Mama a adus acasă două felii de tort, una dintre ele ne-a dat-o nouă. A mai rămas o felie, iar mama ne-a zis: „Să nu o mâncați.” Orele de la școală se țineau în casa negustorului Fliagin, care intrase în subordinea statului după revoluție.