Emisiunea „Convieţuiri”, o agoră modernă în care fiecare comunitate deschide porţi ale dialogului, îşi expune arta şi filosofia de viaţă – se comunică, într-un cuvânt, pe sine. Emisiunea Convieţuiri, o replică dată neîncrederii şi prejudecăţilor, intoleranţei şi lipsei de comunicare. Sau o puteţi lua şi ca pe o invitaţie. Nu doar pentru a asista, ci şi pentru a participa la un spectacol al diversităţii culturale. – Monica Coman, jurnalist TVR+
Există un singur fel de gândire filmică – spunea cândva regizorul rus Andrei Tarkovski – cea poetică! Doar cinematograful poetic poate rezolva situațiile paradoxale dintre frumos și urât, dintre bine și rău, dintre moarte și viață! Și totuși cine a fost cu adevărat omul și regizorul Andrei Tarkovski? Un răspuns inedit îl aflăm de la cei care au pus bazele Inițiativei Tarkovskiana – un proiect care ne aduce mai aproape de universul celebrului maestru al metaforei!
CAMELIA VĂCARU:
Despre o lume pe care este necesar să o vizitezi de mai multe ori, pentru a înțelege măcar pe jumătate, stăm de vorbă cu cel care a pus bazele Inițiativei Tarkovskiana, Ionuț Dumitrescu!
Bună ziua! Bine ați venit la „Conviețuiri”!
IONUȚ DUMITRESCU:
Bine v-am găsit!
Mulțumesc pentru invitație dvs. și colegilor dvs.
CAMELIA VĂCARU:
Vă mulțumesc și eu pentru imaginele pe care ni le-ați pus la dispoziție! O să parafrazez, pentru că sunt lucruri care îți rămân în minte: „Marea problema a lumii de azi este că nu mai are mari maeștrii…” Încă o dată vă mulțumesc pentru imaginile pe care ni le-ați pus la dispoziție! Din „Nostalgia”, dacă nu mă înșel?! De ce ați ales să începeți tocmai cu imaginile din acest film al lui Tarkovski?
IONUȚ DUMITRESCU:
În primul rând, trebuie să fim foarte atenți, pentru că Andrei Tarkovski pleacă din Rusia, din URSS – din foarte multe motive, de lucru mai ales. Este primul film făcut în Occident, în Italia. Personal am o legătură cu acest film. Eu m-am născut în anul realizării acestui film poetic – „cel mai poetic film” al lui Andrei Tarkovski – acestea sunt cuvintele sale față de „Nostalgia”.
CAMELIA VĂCARU:
Voiam să vă întreb: De cât ori ați văzut filmele lui Tarkovski până să puneți bazele acestei inițiative?
IONUȚ DUMITRESCU:
Nu îți trebuie de foarte multe ori să vezi, de pildă, „Andrei Rubliov”, episodul cu Boriska, cu făuritorul… Sau fragmente din „Solaris”, „Stalker”…
CAMELIA VĂCARU:
„Călăuza”!
IONUȚ DUMITRESCU:
Da, „Călăuza”! Noi nu traducem… Și dacă traducem înseamnă că sensul „Stalker”-ului la noi ar trebui să fie cel de „acolo”, pe când călăuză la noi se înțelege cu totul alt sens…
CAMELIA VĂCARU:
Cu totul altceva! Adevărat, adevărat!
IONUȚ DUMITRESCU:
Doamna Marina, sora lui Andrei Tarkovski, chiar recomandă să nu se traducă! Să se înțeleagă sensul filmului și să ne oprim la lucrul acesta. Nimic mai mult!
CAMELIA VĂCARU:
Mie mi se pare că în filmele lui Tarkovski ai timp. Chiar ai timp! Ai timp să vezi și ridurile de la ochiul personajului! Ai timp să vezi cât de scorojită e vopseaua de pe ușa care tocmai o închide personajul central. Ai timp! Lentoarea aceasta poate că este ușor grea pentru unii! Dvs. îmi spuneți că e ușor să-l înțelegi pe Tarkovski!
IONUȚ DUMITRESCU:
Bine, în primul rând omul trebuie să aibă „căutări”! Cine se întâlnește cu filmele lui Andrei Tarkovski, se întâlnește cu „căutările” unui maestru, în sens spiritual…
CAMELIA VĂCARU:
Și, poate chiar cu propriile căutări!? De ce nu?
IONUȚ DUMITRESCU:
Păi sigur, propriile căutări, dar sunt de natură spirituală. Pe el îl interesează sufletul omului. Libertatea interioară îl interesează pe Andrei Tarkovski. Acesta este punctul meu de vedere. Desigur, s-au scris foarte multe lucruri ș.a.m.d.
Inițiativa este importantă pentru mine, de ce? Mă interesează personal cuvintele lui Andrei Tarkovski, materiale nepublicate, netraduse, mai ales la noi.
Descoperirea, imediat o să pregătiți dvs. materialul respectiv…
CAMELIA VĂCARU:
Singurului român care i-a luat interviu…
IONUȚ DUMITRESCU:
Singurului român care i-a luat interviu lui Andrei Tarkovski… Coleg la VGIK cu Tarkovski… La scenaristică… Pentru mine a fost o întâlnire foarte importantă!
CAMELIA VĂCARU:
Dar cum l-ați descoperit?
IONUȚ DUMITRESCU:
Un om care citește, caută bibliografii necunoscute, neștiute, află! Așa s-a întâmplat cu Nicolae Ghibu – o persoană interesantă, apropiată de mine și ca zodie – și sigur că a fost o bucurie, fără discuție!
CAMELIA VĂCARU:
Sunt foarte multe povești care circulă despre Tarkovski și despre felul lui de a fi. Pentru că dvs. nu vorbiți aici doar de filmele lui – ceea ce este foarte important. Aspectul acesta mi se pare foarte important! Ci despre simboluri, despre metafore, despre căutările spirituale.
Am citit undeva o povestioară despre prima proiecție a filmului „Oglinda” care a stârnit foarte multe controverse, erau snobi, erau cinefili, erau oameni care își dădeau cu părerea, toți se certau, până vine femeia de serviciu și le spune: Dar vă rog, potoliți-vă! Duceți-vă acasă! Eu trebuie să fac curățenie! Ce e așa greu de înțeles la filmul acesta!? Este un om pe patul de moarte care se gândește la răul pe care l-a făcut în viață și care nu știe cum să-și mai ceară iertare! Oamenii au rămas profund umiți de intervenția femeii de serviciu și îl întreabă pe Tarkovski: Domnule Tarkovski, tovarășe Tarkovski, dar ce părere aveți? „Nu mai am nimic de adăugat!”
Ce alte povești despre Tarkovski mai cunoașteți?
IONUȚ DUMITRESCU:
În venea în mintea acum când povesteați dvs. ceva de la „Copilăria lui Ivan”… O întâmplare de la „Copilăria lui Ivan” cu un domn care a fost într-un lagăr… A avut o funcție într-un lagăr de concentrare. Poate chiar a ucis oameni! Vede filmul acesta „Copilăria lui Ivan” și practic rămâne șocat! Ceva se schimbă cu el!
De asemenea sunt foarte multe persoane – mai ales din Occident și America, mai ales, – care văzând „Andrei Rubliov” pentru ei a fost ca o gură de apă vie, venită de undeva de departe… Sunt oameni care au intrat inclusiv în mănăstiri! Văzând, primind… întâlnindu-se cu arta lui Andrei Tarkovski!
CAMELIA VĂCARU:
Sunt filme care te schimbă!
IONUȚ DUMITRESCU:
Asta înseamnă o responsabilitate uriașă, dacă vreți! Pentru noi este uriașă! Dar este firesc să fie în dreptul unui artist. Indiferent din ce timp este, indiferent de unde vine, din ce țară vine ș.a.m.d. Asta este misiunea unui artist!
CAMELIA VĂCARU:
Să-l cunoaștem mai bine pe Andrei Tarkovski prin intermediul celui care i-a luat interviu! O să vă rog să rămâneți alături de mine!
IONUȚ DUMITRESCU:
Sigur!
CAMELIA VĂCARU:
Iar dvs. vă spun așa: Nicolae Ghibu, singurul român care i-a luat un amplu interviu marelui artist rus Andrei Tarkovski, ne v-a dezvălui în minuntele următoare cum s-a apropiat de Andrei Tarkovski și de opera sa!
CAMELIA VĂCARU:
Da, un personaj care s-a apropiat cu admirație de Andrei Tarkovski! Cred că toată lumea se apropie de Tarkovski așa! Cred că și dvs., dacă îmi permiteți, tot cu admirație v-ați apropiat de opera lui și de personalitatea lui.
Vă rog să îmi spuneți despre aceasta inițiativă, pentru că am tot vorbit despre filme, despre regizori, dar nu am vorbit suficient despre ceea ce încercați să faceți dvs. aici în România.
IONUȚ DUMITRESCU:
Vreau să fac o completare, Nicolae Ghibu s-a apropiat ca coleg…
CAMELIA VĂCARU:
Da, ca coleg!
IONUȚ DUMITRESCU:
Eu nu fac decât să-l caut pe Andrei Tarkovski în memorie… O memorie care ne lipsește nouă de zeci de ani de zile! Mare atenție!
S-a vorbit despre Andrei Tarkovski, s-au scris foarte multe lucruri, dar ca să nu știm ce spune artistul după atâția zeci de ani, este o mare problemă din punctul meu de vedere!
Nicolae Ghibu apare după 47 de ani în contextul interviului realizat! În 1967 realiza interviul cu Tarkovski!
Inițiativa Tarkovskiana pleacă la drum cu proiect de memorie Andrei Tarkovski. Ce înseamnă asta? Așa cum au văzut telespectatorii… Interviuri… Eu îmi doresc să le publicăm împreună cu oameni care susțin cu adevărat pe Andrei Tarkovski! Oameni care nu au devenit afaceriști pe seama unui artist, oameni care își doresc să afle ce spune Andrei Tarkovski.
CAMELIA VĂCARU:
Ce spune Andrei Tarkovski?
IONUȚ DUMITRESCU:
Ideile din interviul cu Nicolae Ghibu sunt absolut remarcabile! Aș putea, dacă vreți, să vă prezint măcar una dintre ele.
Interviul se numește „Viața se naște din lipsa armoniei…”. Este luat la Chișinău… Andrei Tarkovski sosește la Chișinău imediat după „Andrei Rubliov”… Sărac lipit… Sărac lipit la Chișinău! Îl invită Alexandr Gordon, cel care îi devine cumnat, se căsătorește cu sora lui, și coleg de institut…
Sunt mărturii foarte frumoase de la scenaristul Gheorghe Malarciuc care l-a cunoscut pe Andrei Tarkovski…. A stat la Chișinău o perioadă de timp, în cartierul Râșcani, pentru cei care cunosc orașul Chișinău….
Măcar o idee să vă spun sau poate să redați dvs. publicului?
CAMELIA VĂCARU:
Ceva care v-a impresionat pe dvs.?
IONUȚ DUMITRESCU:
Ceva ce este valabil și astăzi… Chiar am să vă rog pe dvs.
CAMELIA VĂCARU:
Este cam lung! Am să vă rog pe dvs. să ne faceți un rezumat!
IONUȚ DUMITRESCU:
Ok! Am să vă fac un rezumat. Nicolae Ghibu îl întreabă pe Tarkovski despre primatul formei naționale în film. Dacă lucrul acesta există astăzi. Andrei Tarkovski spune, subliniază că… Eu, de pildă, în România, nu pot să fac filme despre Rusia sau despre Georgia, sau despre Moldova. Eu am datoria să fac filme despre problemele pe care noi, românii, le avem. Adesea cinematografia este… Adică ei trăiesc într-un fel, dar fac filme despre (alții) altceva! O totală contradicție! Asta este o idee de bază care este subliniată aici!
CAMELIA VĂCARU:
Mi se pare foarte interesant! Pentru că sunt general valabile ideile acestea!
Și metaforele din filmele sale sunt valabile chiar și astăzi, deși au trecut atâția ani de când au fost făcute!
V-am spus – îmi pare că îl admirați foarte tare pe Tarkovski – este firesc, este un gigant, un uriaș! Și chiar doream să vă întreb: dacă l-ați fi cunoscut, dacă ați fi fost contemporan cu el, dacă ar mai fi trăit – ce l-ați fi întrebat? Dacă ați fi stat așa la masă, cum stați cu mine?! Ce l-ați fi întrebat pe Tarkovski?
IONUȚ DUMITRESCU:
Să vină să mă ajute, că am de lucru! Am de lucru în prezent! Să vină să mă ajute!
CAMELIA VĂCARU:
Aveți într-adevăr mult de lucru!
IONUȚ DUMITRESCU:
Intrăm în ce m-ați întrebat adineaori… Despre inițiativă… De ce a luat naștere… În primul rând din cauza lipsurilor! Asta este din start!
CAMELIA VĂCARU:
Avem nevoie de Tarkovski!
IONUȚ DUMITRESCU:
Da, este o lipsă!
Eu mi-am propus împreună cu oameni din țară și din străinătate chiar, în primul rând să vedem filme…
CAMELIA VĂCARU:
Știu că ați proiectat câteva! Am dat și noi în emisiune!
Noi ne apropiem, din păcate, destul de repede de finalul emisiunii… Voiam să știu dacă aveți evenimente programate pentru viitorul apropiat!
IONUȚ DUMITRESCU:
Da, urmează evenimente în țară! În orașe din țară. Noi vom anunța pe pagina noastră de facebook: Tarkovskiana, ce urmează!
CAMELIA VĂCARU:
Așa că o să vă urmărim și noi!
CAMELIA VĂCARU:
Mulțumesc pentru prezența dvs. de astăzi! O să vă urmărim, chiar merită să vorbim despre Andrei Tarkovski și poate mai veniți aici la noi să dezbatem acest subiect!
IONUȚ DUMITRESCU:
Mulțumesc pentru invitație!
CAMELIA VĂCARU:
Baftă în continuare! În tot ceea ce vreți să faceți legat de această inițiativă!
IONUȚ DUMITRESCU:
Doamne ajută!
Mulțumesc!
