„Cerceii cu turcoaze” de Marina Tarkovskaya
După decesul apropiaților mei, mama, Andrei, tata, în amintirea lor am început să cercetez istoria familiei Tarkovski. Familie, pe de o parte excepțională, de vreme ce a dat personalități marcante. Subliniez că informațiile ce au legătură cu istoria familiei, în mod special cu cea a Tarkovskilor, au fost verificate de mine și acestea pot fi tratate cu încredere.
Îmi plac foarte mult lucrurile. Nu pentru că ne folosim de ele sau pentru că au un anumit preț. Îmi plac lucrurile pentru faptul că au legătură cu oamenii pe care îi iubesc. Un lucru care are contact cu un om îi păstrează căldura și din cauza aceasta însuși lucrul devine însuflețit. Eu păstrez multe lucruri legate de amintirile persoanelor mele apropiate. Încă și acum îmi pare rău că după moartea mamei am scos afară totul din camera ei: patul, scaunul, plapuma chinezească din lână pe care chiar eu i-am dăruit-o, poșeta care era sub perna ei… Atunci toate acestea îmi păreau „dușmani”! Îmi aminteau de ea prea agresiv și prea dur, iar eu le-am distrus fără milă. Dar acum nu pot să arunc nici căciula veche de lână a mamei, nici puloverul albastru al tatei mâncat de molii încă din timpul vieții sale.
Mama nu avea admirație exagerată, fără rezerve, față de un anumit lucru. Nu avea sentimente deosebite pentru asta. Trecea mai ușor peste pierderile materiale. Iar dacă era vorba despre viața și sănătatea copiilor ei ea se despărțea fără ezitare de orice lucru!
Pentru acces la conținut
Conectați-vă dacă ați cumpărat.
Cumpără abonament
Obțineți acces la toate conținuturile noastre. Selectați „Abonament lunar” sau „Abonament anual”Cumpără bilet
Deblocați acest articol și obțineți acces permanent pentru a-l vizualiza. Selectați „Bilet la film sau lectură”Faci un comentariu sau dai un răspuns?
© 2014-2022 | Inițiativa Tarkovskiana în România. Toate drepturile rezervate.