„Ce nu se vede cu ochiul liber sau despre debutul proiectului Tarkovskiana” de Ionuț Dumitrescu

Era 3 decembrie 2013. Începusem organizarea pentru debutul proiectului cultural – cu specific cinematografic – intitulat Tarkovskiana. Inițiativa culturală de suflet ce a fost pusă la cale împreună cu Nicolae Ghibu, scenarist și regizor, fost coleg cu marele artist rus Andrei Tarkovski și singurul român care i-a luat un amplu interviu acestuia. Așa cum se știa, unul din obiectivele proiectului cultural consta în organizarea de evenimente însoțite cu proiecții de filme. Și alesesem pentru debut chiar O moarte obișnuită… (1985), în regia lui Aleksandr Kaidanovski, un film necunoscut pe meleagurile noastre în ciuda vechimii lui. (Era un film în premieră pe ecranul românesc.) Bineînțeles, s-au născut întrebările: „De ce acest film?”, „De ce nu – de pildă – din filmografia lui Andrei Tarkovski, nucleul inițiativei?!” Legăturile lui Aleksandr Leonidovici cu Tarkovski au fost unele speciale, dat fiind faptul că este interpretul călăuzei din filmul Stalker (1979) în regia marelui artist. Vorbim de un actor (și de teatru și de film) cu multe roluri jucate la diferiți autori ruși și străini, unii chiar cunoscuți, dar după cum declara el nesatisfăcătoare din punct de vedere artistic. Întâlnirea cu Andrei Arsenievici, rolul foarte bun făcut în Stalker, aveau să producă o surpriză: dorea să înceapă regia de film. Iar Kaidanovski se înscrie la Cursurile Superioare de Regie și Scenaristică, de la Moscova, în anul 1982, chiar la atelierul lui Tarkovski. Dar din păcate nu pentru multă vreme, deoarece Andrei Tarkovski avea să plece în Vest… Aleksandr Kaidanovski avea pe atunci 36 de ani.

 

1 / 13

- +

Pe 3 decembrie 2013, undeva în miezul zilei, am trimis filmul la tradus. O moarte obișnuită… (1985) s-a produs la Studioul „LENFILM” – de la Sankt Petersburg – și este realizat după operele lui Lev Tolstoi: Moartea lui Ivan Ilici și un fragment din povestea Însemnările unui nebun. (A fost lucrarea de diplomă a lui Aleksandr Kaidanovski.) Interesant este că în anul 1987, O moarte obișnuită…, ajunge la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, la secțiunea Un certain regard. Poate că juriul se gândise că era mult să câștige un premiu… Filme în concurs erau multe și semnate de autori chiar foarte cunoscuți: Louis Malle, Lars von Trier, Bo Widerberg, Krzysztof Kieslowski, Henry Jaglom ș.a. Dar cu siguranță este un film remarcabil și fără premiul francez – cu atât mai mult cu cât este vorba de primul lung-metraj al autorului. Mai mult, nimeni în Istoria filmului nu a realizat o astfel de abordare după operele foarte cunoscute ale marelui scriitor Lev Tolstoi. Iar dacă vorbim despre premii, filmul câstigă un Hercules la Festivalul de la Malaga, în Spania, la ediția din 1988.