Apariția unor cărți în limba română în filmul marelui regizor rus este ceva cu totul inedit, am putea spune șocant. Vă mărturisim, cu maximă sinceritate, că acest subiect pune serios pe gânduri o întreagă audiență. Descoperirea vine în prelungirea unei extraordinare munci a omului Ionuț Dumitrescu, a eforturilor personale depuse în domeniu de foarte mulți ani. Astăzi, împreună cu Feodora Frolov (Tichanov), dăm publicității corespondența avută pe adresa proiectului Tarkovskiana în care aceștia ne povestesc despre observația unui detaliu neobișnuit în filmul lui Andrei Tarkovski și un colier de informații deosebit de interesante! După frumoasă poveste, împărtășită de autoarea scrisorii creatorului Tarkovskiana, corespondență între Iași și București, trebuie spus că avem înainte anvergura unor mari oameni de cultură și nu ne sfiim să le mulțumim din nou, iar pe dumneavoastră, cititorii, să vă invităm să aflați întregul episod!
Stimate domnule Ionuț Dumitrescu, producător și regizor
Sunt foarte bucuroasă de faptul că, în sfârșit, am răgazul să vă scriu! Vă urmăresc activitatea de ceva timp și pot spune că am fost uimită de întâmplările în care ați fost angrenat și despre care scrieți. Pentru mine, proiectul dumneavostră Tarkovskiana, în care investiți atât de mult efort, nu este atât o motivație culturală, cât, mai ales, o conturare a unui sens mai larg, legat de experiențe fundamentale de viață. Numele meu este Feodora Tichanov (din Comunitatea Rușilor Lipoveni – Bucovina) sunt studentă în an terminal la Facultatea de Litere a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și, pe lângă faptul că doresc să vă salut, m-am gândit să vă împărtășesc una dintre experiențele neașteptat de fascinante care mi-au sudat legătura cu marele regizor Andrei Tarkovski.
Mulţumesc!! 🙂
Binecuvantati sa fiti!