1932

La 4 aprilie se naște în satul Zavrajie, raionul Iurieveț, regiunea Ivanovo (astăzi raionul Kadîiski, regiunea Kostroma). Este botezat la biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Bunica, Vera Nikolaevna Petrova, îi este nașă, iar Lev Vladimirovici Gornung naș. În septembrie Maria Ivanovna (mama sa), împreună cu Andrei se întorc la Moscova. Familia locuiește într-o cameră la adresa Aleea Gorohov nr. 21, ap. 7.

1933

În vară, Maria Ivanovna și Arseni Aleksandrovici (tatăl său) împreună cu Andrei își petrec vara la Iurieveț, regiunea Ivanovo, la Vera Nikolaevna și Nikolai Matveevici Petrov.

1934

În vară familia locuiește la casa de vară de la Maloiaroslaveț, regiunea Kaluga. La 3 octombrie se naște Marina, sora sa. În octombrie familia Tarkovski revine la Moscova. În decembrie familia se mută la adresa Aleea Șipovsk nr. 26, ap. 2.

1935-1936

În vară familia locuiește la casa de vacanță de la ferma lui Pavel Petrovici Gorciakov, de lângă satul Ignatievo (gara Beloruskaia).

1937

Tatăl Arseni Aleksandrovici părăsește familia.

1936-1938

Timp de câteva luni pe an, Andrei împreună cu sora sa locuiesc la bunica la Iurieveț.

1939

În vară locuiește la casa de vacanță de la Rastorguev, lângă Moscova. În septembrie este înscris la clasa întâi a Școlii Generale nr. 554 de la Moscova, raionul Moskvorețk (Aleea Stremianîi) și a Școlii de Muzică din raion.

1940

În vară stă cu doica A. Andrijanova și locuiește la casa de vară (dacha – în rusă – este casă în afara orașului, undeva în pădure sau lângă lac, unde rușii își petrec verile sau sfârșitul de săptămână. Nu locuiesc în permanență în această casă) a lui P.P. Gorciakov în satul Ignatievo.

1941

În mai împreună cu bunica și sora se mută la casa de vară din satul Bitiugovo (gara Pavelețkaia). La 29 august, Andrei, mama, bunica și A. Andrijanovna sunt evacuați în orașul Iurieveț. Familia este petrecută de tată la gara Jaroslavskaia. În Kineșma, locuiesc în apartamentul fiului lui N.M. Petrov, Nikolai Nikolaevici. În septembrie în așteptarea vaporului către Iurieveț, Andrei, împreună cu mama și cu sora, locuiesc în cătunul Semenovskoe, nu departe de Kineșma. Familia se mută în Iurieveț călătorind cu o barjă (barcă cu o velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri). Locuiesc la adresa str. Engels nr. 8.

1941-1943

Din toamna lui 1941 și până în primăvara lui 1943 învață la școala primară din orașul Iurieveț.

1943

În vară, împreună cu mama și sora sa se întoarc la Moscova. În august se află în tabăra de pioneri „Litfond” URSS din Peredelkin. În septembrie continuă studiile la clasa a V-a de la Școala nr. 554.

1944-1945

Locuiește la Peredelkin.

1946

În vară locuiește în satul Mutovki (Gara Km 57, acum Gara Abramțevo Jaroslavskaia).

1947

În vară este găzduit de familia unchiului după mamă, Ivan Ivanovici Vișniakov, la Maloiaroslaveț, iar după aceea locuiește în casa unor rude din satul Molodino, la gara Usad (Gara Gorkovskaia). În septembrie este admis la Școala de Arte (Secția Pictură). În noiembrie se îmbolnăvește de tuberculoză.

1948

În iarna este internat la Spitalul TBC pentru Copii (Aleea Orlovo-Davîdovski nr. 2a). În primăvara este externat din spital. În vara locuiește la o casa de vacanță în satul Salkovo (aproape de Zvenigorod).

1949

În vară locuiește în cătunul Redkino (Stația Vostriakovo, gara Pavelețkaia).

1951

În iunie termină Școala Generală nr. 554. În iulie susține examenul de admitere la Institutul de Studii Orientale. În august este admis la Secția Arabă a institutului.

1953

În iarnă abandonează Institutul de Studii Orientale. În aprilie este angajat în cadrul unui grup de expediții geologice care colectează și păstrează mostre de roci. Grupul Liumakansk va desfășura expediții în regiunea Turuhansk în cadrul Institutului de Știință și Cercetare de la Moscova „Nigrizolota”. La 26 mai pornește în expediția din regiunea Turuhansk, bazinul râului Kureika (afluent al fluviului Enisei). În toamnă revine la Moscova.

1954

În aprilie încetează lucrul la „Nigrizolota”. În vară trăiește în satul Mutovki, Stația Km. 57. În iulie susține examenul de admitere la Facultatea de Regie film din cadrul Institutului de Stat pentru Cinematografie (VGIK). În august este înmatriculat în anul întâi de facultate la clasa regizorului prof. Mihail Ilici Romm.

1956

Regizează o parte din filmul studențesc „Ucigașii”, după povestea cu același nume de Ernest Hemingway, la studioul institutului VGIK. Celelalte două părți sunt filmate de colegii de an: Maria Beiku și Alexandr Gordon (viitor cumnat). În pelicula „Ucigașii”, interpretează un rol episodic al unui vizitator într-un bar.

1957

În aprilie se căsătorește cu colega sa de facultate Irma Rauș. În vară împreună cu soția și colegul de facultate, Vasili Șukșin, face practică la Studioul Cinematografic de la Odesa.

1958

În vară realizează lucrarea de sfârșit de semestru, „Astăzi nu vom avea permisie”, un film mediu-metraj, împreună cu colegul său Alexandr Gordon. Filmul este o comandă a Redacției de Tineret a Televiziunii Centrale în colaborare cu institutul VGIK. Interpreteză și aici un rol episodic al unui ofițer artificier.

1959

Scrie în colaborare cu Andrei Mihalkov-Koncialovski și Aleksandr Osetinski prima variantă a scenariului pentru filmul „Antarctida – țara îndepărtată”.

1960

Scrie împreună cu Andrei Mihalkov-Koncialovski scenariul pentru lucrarea de diplomă, „Compresorul și vioara”. În aprilie la Studioul „Mosfilm” (Moscova) începe lucrul la „Compresorul și vioara”.

1961

În martie finalizează filmul „Compresorul și vioara”. În primăvară absolvă institutul VGIK cu calificativul „Excelent”. La 15 aprilie este angajat ca regizor de categoria a III-a la studioul „Mosfilm”. În vară începe scenariul și lucrul la filmul „Copilăria lui Ivan”, după povestea „Ivan” de Vladimir Bogomolov.

1962

La începutul anului termină filmul „Copilăria lui Ivan”. La 9 mai are loc premiera filmului „Copilăria lui Ivan” la Cinematograful „Central”. În august participă la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. Filmul „Copilăria lui Ivan” obține Marele Premiu – Leul de Aur al Sfântului Marcu. Călătorește cu filmul în India și Ceylon. La 30 septembrie se naște primul fiu, Arseni. Scrie împreună cu regizorul și scenaristul Andrei Mihalkov-Koncialovski scenariul „Andrei Rubliov”.

1962-1964

Primește numeroase distincții și premii internaționale pentru filmul „Copilăria lui Ivan”.

1963

În februarie devine membru al Uniunii Cineaștilor din URSS.

1964

În august este invitat la Festivalul Internațional de Film de la Veneția ca membru al juriului. În septembrie este numit regizor de categoria a II-a la Studioul „Mosfilm”. În noiembrie începe turnarea filmului „Andrei Rubliov”.

1965

La Redacția de Literatură și Teatru a Radioului Central, dramatizează radiofonic nuvela „Turnabout” de William Faulkner. Editor: Aleksandr Mișarin, În distribuție: Aleksandr Lazarev (Bogart), Nikita Mihalkov (Claude Hoppe), Lev Durov (MacGinnis). Lucrează la filmul „Andrei Rubliov”. În timpul filmărilor o cunoaște pe Larisa Kizilova, asistent regizor la Studioul „Mosfilm”.

1966

Finalizează filmul „Andrei Rubliov”. La 21 septembrie moare bunica sa, Vera Nikolaevna Petrova. Înmormântarea are loc la cimitirul Kotliakovski de la Moscova. În decembrie are loc prima premieră a filmului „Andrei Rubliov” în Sala Albă a Uniunii Cineaștilor URSS.

1967

Lucrează la scenariul „Spovedania” („Răscumpărarea”, „Zi albă”, „Zi albă, albă”) împreună cu scriitorul, dramaturgul și scenaristul Aleksandr Mișarin. Denumirea finală va fi „Oglinda”. Merge la Chișinău unde ajută semnificativ la finalizarea filmului „Serghei Lazo”, scenarist: Gheorghe Malarciuc, regizor: Alexandr Gordon. În acest film interpretează rolul unui ataman din Armata Albă, pe nume Bocikariov. La 15 august realizează, la Moldova-Film, împreună cu scenaristul și regizorul moldovean Nicolae Ghibu, un amplu interviu în care discută despre planul de a scrie o carte teoretică asupra Artei filmului, în viziunea sa, precum și dorința de a pune în scenă capodopera „Hamlet” de William Shakespeare.

1968

Finalizează scenariul „Oglinda”. În octombrie începe lucrul la scenariul „Solaris” împreună cu scenaristul și scriitorul Friedrich Gorenstein, după nuvela cu același nume a scriitorului polonez Stanislav Lem.

1969

Lucrează la scenariul „Solaris”. La 17 februarie are loc a doua premieră a filmului „Andrei Rubliov” la Casa Centrală a Filmului. În mai filmul „Andrei Rubliov” este prezentat, în afara concursului, la Festivalul Internațional de Film de la Cannes.

1970

Începe lucrul la filmul „Solaris”. La 18 iunie divorțează de Irma Rauș. În vară se căsătorește cu Larisa Kizilova. La 7 august se naște al doilea fiu, Andrei.

1971

Călătorește în Japonia pentru a filma episodul „Orașul viitorului” (scenă pentru filmul „Solaris”). Este lansat pe marile ecrane filmul „Andrei Rubliov”.

1972

Începe să predea la Cursurile Superioare de Regie și Scenaristică. În martie finalizează filmul „Solaris”. În mai participă cu filmul „Solaris” la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Primește Marele Premiu al Juriului „Palme D’Or”. Călătorește la Londra. Filmul „Solaris” este numit „Cel mai bun film al anului”. În iulie este numit regizor de rang superior la Studioul „Mosfilm”.

1973

Scrie împreună cu scenaristul și scriitorul Friedrich Gorenstein scenariul „Ariel”, după nuvela cu același nume de Aleksandr Beleaev. La 2 februarie are loc premiera filmului „Solaris” la Cinematograful „Mir” de la Moscova. În iunie călătorește în Uruguai și Argentina pentru a participa la Săptămâna Filmului Sovietic. În vară filmează pelicula „Oglinda”. În decembrie călătorește la Iurieveț pentru a alege locurile scenografice (în natură) pentru „Oglinda”. Primește apartament la adresa Aleea Mosfilm (astăzi str. Pîrieva) nr. 4, ap. 2, kv. 150.

1974

Termină filmul „Oglinda”. Are loc premiera filmului „Oglinda” la Casa Centrală a Filmului.

1975

Filmul „Oglinda” rulează la trei cinematografe de la Moscova. Lucrează la scenariul „Hoffmaniana”, un răspuns la adresa romantismului occidental și falsității acestuia.

1976

Lucrează cu frații scriitori Boris și Arkadi Strugațki la scenariul „Stalker”, după romanul „Picnic la marginea drumului”. În decembrie pregătește punerea în scenă a piesei „Hamlet” de William Shakespeare la Teatrul Leninski Komsomol de la Moscova. În distribuție: Anatoli Solonițîn (Hamlet), Margarita Terehova (Queen Gertrude), Inna Ciurikova (Ophelia).

1977

Are loc premierea spectacolului „Hamlet”. Filmează la pelicula „Stalker” („Călăuza”).

1978

Călătorește în Franța. La 3 mai suferă un infarct miocardic. Continuă să lucreze la filmul „Călăuza”.

1979

Finalizează filmul „Călăuza”. În primăvară călătorește la Riga. În aprilie călătorește în Italia. În iulie merge cu o delegație în Italia. La 5 octombrie moare mama sa, Maria Ivanovna Vișniakova. Înmormântarea are loc la cimitirul Vostriakovski de la Moscova.

1980

În ianuarie primește titlul de Artist al Poporului R.S.F.S.R. („Uniforma lui Chamberlain”, cuvintele lui Andrei Tarkovski). În februarie călătorește la Kazan. În aprilie merge în Italia pentru a lucra cu poetul și scenaristul Tonino Guerra la scenariul „Nostalgia”. În toamnă revine la Moscova. Pentru filmul „Călăuza” primește Premiul Luchino Visconti «David» Donatello.

1981

În februarie călătorește la Londra și în Scoția cu filmul „Călăuza”. În mai merge la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Obține Premiul Criticii franceze și Premiul Juriului Ecumenic pentru „Călăuza”. Călătorește în Suedia.

1982

În ianuarie călătorește în Georgia și la Leningrad. La 6 martie pleacă în Italia pentru a lucra la filmul „Nostalgia”. Este filmat documentarul „Timpul călătoriei lui Andrei Tarkovski și al lui Tonino Guerra”. Continuă să lucreze la filmul „Nostalgia”.

1983

Termină filmul „Nostalgia”. În februarie locuiește în Italia. Călătorește în Franța pentru a participa cu filmul „Nostalgia” la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Primește Marele Premiu al Juriului, Premiul Fipressci și Premiul Juriului Ecumenic. În mai este concediat de la Studioul „Mosfilm” în baza art. 33, pct. 4 KZOT („Pentru neprezentare la locul de muncă fără motiv întemeiat, în data de 28.05.1983!”) Pune în scenă opera „Boris Godunov” de Modest Petrovici Musorgski la Teatrul „Covent Garden” de la Londra. Dirijor: Claudio Abbado. În noiembrie începe să lucreze la scenariul „Sacrificiul”.

1984

În septembrie călătorește la Stockholm pentru lucrul la „Sacrificiul”. Călătorește în Olanda (la Amsterdam și la Rotterdam). În 10 iulie, în cadrul unei conferințe internaționale ținută la Milano, la Palazzo Serbelonni, anunță decizia de a nu mai reveni în Uniunea Sovietică.

1984-1985

Până în iarna lui 1985 locuiește la Berlin. Este tipărită în limba germană, la editura „Ullstein”, cartea sa teoretică despre Arta filmului: „Timpul pecetluit”.

1985

În primăvară călătorește în Suedia. Filmează la „Sacrificiul”. În mai începe filmările exterioare pe insula Gottland. În septembrie merge la Florența. În noiembrie revine la Stockholm, unde continuă filmările la „Sacrificiul”. Debutul bolii sale (cancer). La 13 decembrie este diagnosticat.

1986

În ianuarie începe tratamentul la Centrul de Radioterapie, în Franța. La 19 ianuarie sosește la Paris fiul său, Andrei, împreună cu soacra sa. La 9 mai are loc premiera filmului „Sacrificiul” la Cinematograful „Astoria” de la Stockholm. În mai filmul „Sacrificiul” obține la Festivalul Internațional de Film de la Cannes Marele Premiu al Juriului. Acesta este înmânat fiului său, Andrei Tarkovski Jr. În iulie este internat la Clinica de Antroposofie de la Eschelbronn, în Germania. În august sosește în Italia. În octombrie revine la Paris. La 16 decembrie este internat la Clinica Oncologică Hartmann, de la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris. La 29 decembrie decedează la clinică.

1987

La 3 ianuarie, după funeraliile ce au avut loc la Catedrala „Sfântul Alexandr Nevski” și slujba civilă, este înmormântat la Cimitirul Rus de la Sainte-Geneviève-des-Bois, departamentul francez Essonne, lângă Paris, în Franța.