ELOGIUL OMULUI «SLAB»

„Poezia găsită de un autor – ce se dezvoltă pornind de la realitatea înconjurătoare – are puterea să se înalțe deasupra acesteia; să-i pună întrebări; sau chiar să intre într-un aprig conflict. Și, paradoxal, nu doar cu realitatea exterioară, ci și cu lumea sa interioară. Astfel, Dostoievski descoperea la el însuși genuni ce îi trimiteau atât imagini de sfinți, cât și demoni – dar fără ca vreuna să fie el însuși cu adevărat. Fiecare dintre personajele romanelor sale reprezintă totalitatea impresiilor și a gândurilor lui – însă niciunul nu-i redă personalitatea în întregime.

În filmul «Nostalgia» urmăresc tema «Omului slab», pe care eu îl văd câștigător în această viață. Mai înainte, «Călăuza» susținea într-un monolog «slăbiciunea» ca fiind singura calitate reală şi speranţa vieţii. Mereu mi-au plăcut cei care nu reuşeau să se adapteze cu adevărat la «existenţă». Nu au existat niciodată «eroi» în filmele mele, ci personaje a căror forţă era credința spirituală; personaje care ajungeau să preia responsabilitatea celorlalţi. Acestea seamănă adesea cu niște copii care au o seriozitate de adulţi prin atitudinea lor idealistă şi dezinteresată din punct de vedere al simțului realității. Călugărul «Andrei Rubliov» avea viziunea despre lume a unui copil inocent, propovăduia dragostea, bunătatea şi nonviolenţa. Acesta a fost martor la masacre teribile care păreau să domine lumea şi care i-au pricinuit o decepție cumplită – acesta, totuși, în final a regăsit același adevăr – al valorii dragostei umile şi spontane pe care oamenii şi-o pot oferi unii altora. Kelvin, personajul principal din filmul «Solaris», care la început apărea ca un mic-burghez, de fapt ascundea în sufletul său aceste veritabile tabuuri umane ce în mod instinctiv îl împiedicau să acţioneze împotriva conştiinţei sale şi să se descotorosească de povara responsabilității faţă de el, dar și faţă de viaţa celorlalţi. Eroul din filmul «Oglinda» era un om slab şi egoist, incapabil să arate, chiar şi celor apropiaţi, cea mai mică urmă de dragoste dezinteresată. Singura sa justificare au fost suferinţele spirituale pe care le-a îndurat la finalul existenței – pentru aș plăti în schimb datoria pe care o avea faţă de viaţă. «Călăuza», un personaj bizar, dar incoruptibil, care aluneca spre «isterie», arăta o contradicție între calea spiritualităţii lui și pragmatismul omniprezent asemănător unei tumori maligne. Precum acesta, Domenico, în filmul «Nostalgia», dezvoltă o credință proprie alegând un drum al crucii care nu îl va face să cedeze în faţa cinismului general al vieţii. Prin sacrificiul său – pe cale umană – el încearcă să blocheze drumul care duce la pierderea sa. Nimic nu este mai important decât conştiinţa trează a omului – aceea îl împiedică să se eschiveze în viată, să rămână «împlinit» şi «satisfăcut». Este o stare a sufletului care nu este străină de tot ce este mai bun în tradiţia «intelighenției» rusești – fiind onestă, neliniștită, binevoitoare și care caută cu ardoare credinţa, idealul, bunătatea.

Și personajul din filmul «Sacrificiul» este un om slab, în sensul uzual al termenului. Nu este un erou, ci un gânditor şi un om cinstit – capabil să se sacrifice pentru un ideal măreț. Acesta nu fuge de responsabilităţi atunci când situația o cere și nici nu le pasează celorlalți. Dar riscă să rămână neînţeles – căci în ochii apropiaţilor – felul său de a acţiona pare extrem de distructiv. În felul său de a acționa se găsește forţa deosebit de dramatică a adevărului din spatele faptei lui. Cu toate acestea, acesta depăşeşte – odată cu acțiunea sa – limita comportamentului acceptat ca fiind normal, riscând astfel să fie considerat un «nebun»; pentru că are conştiinţa apartenenţei la un întreg, la destinul lumii, ca să zicem așa. Dar în realitate, el nu face decât să îşi asculte vocația aşa cum o simte în inima sa. Acesta nu este stăpânul «destinului» său, ci servitorul acestuia. Şi, este foarte posibil ca tocmai aceste acte individuale, nevăzute şi neînţelese, să creeze armonia în lume!

Mă interesează dorința omului de a fi văzut ceva superior: refuzul, chiar neputința de a se înclina în fața «moralei» mediocre, înguste și meschine a lumii. Sunt atras de omul care își dă seama că sensul vieţii lui constă, înainte de toate, în lupta împotriva răului pe care îl poartă în interiorul său! Aceasta îl va ajuta în timpul vieţii să fie – cel puţin cu câțiva pași – mai aproape de desăvârșirea spirituală. Din păcate nu există decât alternativa degradării spirituale la care existența și constrângerile zilnice ne predispun atât de serios. Când spun că «slăbiciunea omului» este atrăgătoare, mă refer la ce este în antiteză cu expansionismul individual, cu agresivitatea împotriva oamenilor sau a vieţii în general şi a nevoii de a-i supune pe ceilalţi la actul împlinirii intereselor «personale». Într-un cuvânt, ceea ce mă atrage este această energie a omului care se «răzvrătește» împotriva deprinderii mecanice materialiste. Acest fenomen cuprinde materialul general pentru filmele mele. Din acest punct de vedere, «Hamlet» mă interesează mult. Sper să fac un film pe această temă. Această tragedie monumentală ridică problema eternă a omului evoluat spiritual, dar forțat să intre în contact cu realitatea degradantă, ca un om al viitorului forţat să trăiască în trecut. Dar tragedia lui Hamlet, aşa cum o văd eu, nu constă în moartea sa, ci în faptul că el trebuie să renunţe la propria desăvârșire pentru a deveni un asasin vulgar. După toate acestea, pentru el, moartea nu este decât un rezultat fericit fără de care ar fi trebuit să se sinucidă. ”  —  Andrei Tarkovski

1932

1932

La 4 aprilie se naște în satul Zavrajie, raionul Iurieveț, regiunea Ivanovo (astăzi raionul Kadîiski, regiunea Kostroma)

 

Este botezat la biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Bunica, Vera Nikolaevna Petrova, îi este nașă, iar Lev Vladimirovici Gornung naș

 

În septembrie Maria Ivanovna, (mama sa), împreună cu Andrei se întorc la Moscova. Familia locuiește într-o cameră la adresa Aleea Gorohov nr. 21, ap. 7

1933

1933

În vară Maria Ivanovna și Arseni Aleksandrovici (tatăl) împreună cu Andrei își petrec vara la Iurieveț, regiunea Ivanovo, la Vera Nikolaevna și Nikolai Matveevici Petrov

1934

1934

În vară familia locuiește la casa de vară de la Maloiaroslaveț, regiunea Kaluga

 

La 3 octombrie se naște Marina, sora sa

 

În octombrie familia Tarkovski revine la Moscova

 

În decembrie familia se mută la adresa Aleea Șipovsk nr. 26, ap. 2

1935-1936

1935-1936

În vară familia locuiește la casa de vacanță de la ferma lui Pavel Petrovici Gorciakov, de lângă satul Ignatievo (gara Beloruskaia)

1937

1937

Tatăl Arseni Aleksandrovici părăsește familia

1936-1938

1936-1938

Timp de câteva luni pe an, Andrei, împreună cu sora sa, locuiesc la bunica la Iurieveț

1939

1939

În vară locuiește la casa de vacanță de la Rastorguev, lângă Moscova

 

În septembrie este înscris la clasa întâi a Școlii Generale nr. 554 de la Moscova, raionul Moskvorețk (Aleea Stremianîi) și a Școlii de Muzică din raion

1940

1940

În vară stă cu doica A. Andrijanova și locuiește la casa de vară (dacha – în rusă – este o casă în afara orașului, undeva în pădure sau lângă un lac, unde rușii își petrec verile sau sfârșitul de săptămână. Nu locuiesc în permanență în această casă) a lui P.P. Gorciakov în satul Ignatievo

1941

1941

În mai împreună cu bunica și sora se mută la casa de vară din satul Bitiugovo (gara Pavelețkaia)

 

La 29 august, Andrei, mama, bunica și A. Andrijanovna sunt evacuați în orașul Iurieveț. Familia este petrecută de tată la gara Jaroslavskaia. În Kineșma, locuiesc în apartamentul fiului lui N.M. Petrov, Nikolai Nikolaevici

 

În septembrie în așteptarea vaporului către Iurieveț, Andrei, împreună cu mama și cu sora, locuiesc în cătunul Semenovskoe, nu departe de Kineșma. Familia se mută în Iurieveț călătorind cu o barjă (barcă cu o velă pătrată, pentru pescuitul pe râuri). Locuiesc la adresa str. Engels nr. 8

1941-1943

1941-1943

Din toamna lui 1941 și până în primăvara lui 1943 învață la școala primară din orașul Iurieveț

1943

1943

În vară, împreună cu mama și sora sa, se întoarc la Moscova

 

În august se află în tabăra de pioneri „Litfond” URSS din Peredelkin

 

În septembrie continuă studiile la clasa a V-a de la Școala nr. 554

1944-1945

1944-1945

Locuiește la Peredelkin

1946

1946

În vară locuiește în satul Mutovki (Gara Km 57, acum Gara Abramțevo Jaroslavskaia)

1947

1947

În vară este găzduit de familia unchiului după mamă, Ivan Ivanovici Vișniakov, la Maloiaroslaveț, iar după aceea locuiește în casa unor rude din satul Molodino, la gara Usad (Gara Gorkovskaia)

 

În septembrie este admis la Școala de Arte (Secția Pictură)

 

În noiembrie se îmbolnăvește de tuberculoză

1948

1948

În iarna este internat la Spitalul TBC pentru Copii (Aleea Orlovo-Davîdovski nr. 2a)

 

În primăvara este externat din spital

 

În vara locuiește la o casa de vacanță în satul Salkovo (aproape de Zvenigorod)

1949

1949

În vară locuiește în cătunul Redkino (Stația Vostriakovo, gara Pavelețkaia)

1951

1951

În iunie termină Școala Generală nr. 554

 

În iulie susține examenul de admitere la Institutul de Studii Orientale

 

În august este admis la Secția Arabă a institutului

1953

1953

În iarnă abandonează Institutul de Studii Orientale

 

În aprilie este angajat în cadrul unui grup de expediții geologice, care colectează și păstrează mostre de roci. Grupul Liumakansk va desfășura expediții în regiunea Turuhansk în cadrul Institutului de Știință și Cercetare de la Moscova „Nigrizolota”

 

La 26 mai pornește în expediția din regiunea Turuhansk, bazinul râului Kureika (afluent al fluviului Enisei)

 

În toamnă revine la Moscova

1954

1954

În aprilie încetează lucrul la „Nigrizolota”

 

În vară trăiește în satul Mutovki, Stația Km. 57

 

În iulie susține examenul de admitere la Facultatea de Regie film din cadrul Institutului de Stat pentru Cinematografie (VGIK)

 

În august este înmatriculat în anul întâi de facultate la clasa regizorului prof. Mihail Ilici Romm

1956

1956

Regizează o parte din filmul didactic Ucigașii, după povestea cu același nume de Ernest Hemingway, la studioul institutului VGIK. Celelalte două părți sunt filmate de colegii de an: Maria Beiku și Alexandr Gordon (viitor cumnat). În pelicula „Ucigașii”, interpretează un rol episodic al unui vizitator într-un bar

1957

1957

În aprilie se căsătorește cu colega sa de facultate Irma Rauș

 

În vară împreună cu soția și colegul de facultate, Vasili Șukșin, face practică la Studioul Cinematografic de la Odesa

1958

1958

În vară realizează lucrarea de sfârșit de semestru, Astăzi nu vom avea permisie, un film mediu-metraj, împreună cu colegul său Alexandr Gordon. Filmul este o comandă a Redacției de Tineret a Televiziunii Centrale în colaborare cu institutul VGIK. Interpreteză și aici un rol episodic al unui ofițer artificier

1959

1959

Scrie, în colaborare cu Andrei Mihalkov-Koncialovski și cu Aleksandr Osetinski, prima variantă a scenariului pentru filmul Antarctida – țara îndepărtată

1960

1960

Scrie, împreună cu Andrei Mihalkov-Koncialovski scenariul pentru lucrarea de diplomă, „Compresorul și vioara”

 

În aprilie la Studioul „Mosfilm”, (de la Moscova), începe lucrul la „Compresorul și vioara”

1961

1961

În martie finalizează filmul „Compresorul și vioara”

 

În primăvară absolvă institutul VGIK cu calificativul „Excelent”

 

La 15 aprilie este angajat ca regizor de categoria a III-a la studioul „Mosfilm”

 

În vară începe scenariul și lucrul la filmul Copilăria lui Ivan, după povestea „Ivan” de Vladimir Bogomolov

1962

1962

La începutul anului termină filmul „Copilăria lui Ivan”

 

La 9 mai are loc premiera filmului „Copilăria lui Ivan” la Cinematograful „Central”

 

În august participă la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. Filmul „Copilăria lui Ivan” în regia lui Andrei Tarkovski obține Marele Premiu – Leul de Aur al Sfântului Marcu

 

Călătorește cu filmul în India și Ceylon

 

La 30 septembrie se naște primul fiu, Arsenii

 

Scrie, împreună cu regizorul și scenaristul Andrei Mihalkov-Koncialovski, scenariul „Andrei Rubliov”

1962-1964

1962-1964

Primește numeroase distincții și premii internaționale pentru filmul „Copilăria lui Ivan”

1963

1963

În februarie devine membru al Uniunii Cineaștilor din URSS

1964

1964

În august este invitat la Festivalul Internațional de Film de la Veneția ca membru al juriului

 

În septembrie este numit regizor de categoria a II-a la Studioul „Mosfilm”

 

În noiembrie începe turnarea filmului „Andrei Rubliov”

1965

1965

La Redacția de Literatură și Teatru a Radioului Central, dramatizează radiofonic nuvela Turnabout de William Faulkner. Editor: Aleksandr Mișarin, Actori: Aleksandr Lazarev (Bogart), Nikita Mihalkov (Claude Hoppe), Lev Durov (MacGinnis)

 

Lucrează la filmul „Andrei Rubliov”. În timpul filmărilor o cunoaște pe Larisa Kizilova, asistent regizor la Studioul „Mosfilm”

1966

1966

Finalizează filmul „Andrei Rubliov”

 

La 21 septembrie moare bunica, Vera Nikolaevna Petrova. Înmormântarea are loc la cimitirul Kotliakovski de la Moscova

 

În decembrie are loc prima premieră a filmului „Andrei Rubliov” în Sala Albă a Uniunii Cineaștilor din URSS

1967

1967

Lucrează la scenariul „Spovedania” („Răscumpărarea”, „Zi albă”, „Zi albă, albă”) împreună cu scriitorul, dramaturgul și scenaristul Aleksandr Mișarin. (Denumirea finală va fi „Oglinda”)

 

Merge la Chișinău, unde ajută semnificativ la finalizarea filmului Serghei Lazo, scenarist Gheorghe Malarciuc, regizor Alexandr Gordon. În acest film interpretează și rolul unui ataman din Armata Albă, Bocikariov

 

La 15 august realizează la Moldova-Film, împreună cu scenaristul și regizorul moldovean Nicolae Ghibu, un amplu interviu în care discută despre ideea de a scrie o carte teoretică asupra Artei filmului, în viziunea sa, precum și dorința de a pune în scenă capodopera „Hamlet” de William Shakespeare

1968

1968

Finalizează scenariul „Oglinda”

 

În octombrie începe lucrul la scenariul Solaris, împreună cu scenaristul și scriitorul Friedrich Gorenstein, după nuvela cu același nume a scriitorului polonez Stanislav Lem

1969

1969

Lucrează la scenariul „Solaris”

 

La 17 februarie are loc a doua premieră a filmului „Andrei Rubliov” la Casa Centrală a Filmului

 

În mai filmul „Andrei Rubliov” este prezentat, în afara concursului, la Festivalul Internațional de Film de la Cannes

1970

1970

Începe lucrul la filmul „Solaris”

 

La 18 iunie divorțează de Irma Rauș

 

În vară se căsătorește cu Larisa Kizilova

 

La 7 august se naște al doilea fiu, Andrei

1971

1971

Călătorește în Japonia pentru a filma episodul „Orașul viitorului”, (scenă pentru filmul „Solaris”)

 

Este lansat pe marile ecrane filmul „Andrei Rubliov”

1972

1972

Predă la Cursurile Superioare de Regie și Scenaristică

 

În martie finalizează filmul „Solaris”

 

În mai participă cu filmul „Solaris” la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Primește Marele Premiu al Juriului „Palme D’Or”

 

Călătorește la Londra. Filmul „Solaris” este numit „Cel mai bun film al anului”

 

În iulie este numit regizor de rang superior la Studioul „Mosfilm”

1973

1973

Scrie, împreună cu scenaristul și scriitorul Friedrich Gorenstein, scenariul Ariel după nuvela cu același nume de Aleksandr Beleaev

 

La 2 februarie are loc premiera filmului „Solaris” la Cinematograful „Mir” de la Moscova

 

În iunie călătorește în Uruguai și Argentina pentru a participa la Săptămâna Filmului Sovietic

 

În vară filmează pelicula „Oglinda”

 

În decembrie călătorește la Iurieveț pentru a alege locurile scenografice (în natură) pentru „Oglinda”

 

Primește apartament la adresa Aleea Mosfilm (astăzi str. Pîrieva) nr. 4, ap. 2, kv. 150

1974

1974

Termină filmul „Oglinda”

 

Are loc premiera filmului „Oglinda” la Casa Centrală a Filmului

1975

1975

Filmul „Oglinda” rulează la trei cinematografe de la Moscova

 

Lucrează la scenariul „Hoffmaniana”, un raspuns la adresa romantismului occidental și falsității acestuia

1976

1976

Lucrează cu frații scriitori Boris și Arkadi Strugațki la scenariul „Stalker”, după romanul „Picnic la marginea drumului”

 

În decembrie pregătește punerea în scenă a piesei Hamlet de William Shakespeare la Teatrul Leninski Komsomol de la Moscova. În roluri: Anatoli Solonițîn (Hamlet), Margarita Terehova (Queen Gertrude), Inna Ciurikova (Ophelia)

1977

1977

Are loc premierea spectacolului „Hamlet”

 

Filmează la pelicula „Stalker” („Călăuza”)

1978

1978

Călătorește în Franța

 

La 3 mai suferă un infarct miocardic

 

Continuă să lucreze la filmul „Călăuza”

1979

1979

Finalizează filmul „Călăuza”

 

În primăvară călătorește la Riga

 

În aprilie călătorește în Italia

 

În iulie merge cu o delegație în Italia

 

La 5 octombrie moare mama sa, Maria Ivanovna Vișniakova. Înmormântarea are loc la cimitirul Vostriakovski de la Moscova

1980

1980

În ianuarie primește titlul de Artist al Poporului R.S.F.S.R. („Uniforma lui Chamberlain”, cuvintele lui Andrei Tarkovski)

 

În februarie călătorește la Kazan

 

În aprilie merge în Italia pentru a lucra cu poetul și scenaristul Tonino Guerra la scenariul Nostalgia

 

În toamnă revine la Moscova

 

Pentru filmul „Călăuza” primește Premiul Luchino Visconti «David» Donatello

1981

1981

În februarie călătorește la Londra și în Scoția cu filmul „Călăuza”

 

În mai merge la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Obține Premiul criticii franceze și Premiul Juriului Ecumenic pentru „Călăuza”

 

Călătorește în Suedia

1982

1982

În ianuarie călătorește în Georgia și la Leningrad

 

La 6 martie pleacă în Italia pentru a lucra la filmul „Nostalgia”

 

Este filmat documentarul Timpul călătoriei lui Andrei Tarkovski și al lui Tonino Guerra

 

Continuă să lucreze la filmul „Nostalgia”

1983

1983

Termină filmul „Nostalgia”

 

În februarie locuiește în Italia

 

Călătorește în Franța pentru a participa cu filmul „Nostalgia” la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Primește Marele Premiu al Juriului, Premiul Fipressci și Premiul Juriului Ecumenic

 

În mai este concediat de la Studioul „Mosfilm” în baza art. 33, pct. 4 KZOT („Pentru neprezentare la locul de muncă fără un motiv întemeiat, în data de 28.05.1983!”)

 

Pune în scenă opera „Boris Godunov” de Modest Petrovici Musorgski la Teatrul „Covent Garden” de la Londra. Dirijor spectacol: Claudio Abbado

 

În noiembrie începe să lucreze la scenariul Sacrificiul

1984

1984

În septembrie călătorește la Stockholm pentru lucrul la „Sacrificiul”

 

Călătorește în Olanda (la Amsterdam și la Rotterdam)

 

În 10 iulie, în cadrul unei conferințe internaționale ținută la Milano, la Palazzo Serbelonni, anunță decizia de a nu mai reveni în Uniunea Sovietică

1984-1985

1984-1985

Până în iarna lui 1985 locuiește la Berlin

 

Este tipărită în limba germană, la editura „Ullstein”, cartea sa teoretică despre Arta filmului: „Timpul pecetluit”

1985

1985

În primăvară călătorește în Suedia. Filmează la „Sacrificiul”

 

În mai începe filmările exterioare pe insula Gottland

 

În septembrie merge la Florența

 

În noiembrie revine la Stockholm, unde continuă filmările la „Sacrificiul”

 

Debutul bolii sale (cancer)

 

La 13 decembrie este diagnosticat

1986

1986

În ianuarie începe tratamentul la Centrul de Radioterapie, în Franța

 

La 19 ianuarie sosește la Paris fiul său, Andrei, împreună cu soacra sa

 

La 9 mai are loc premiera filmului „Sacrificiul” la Cinematograful „Astoria” de la Stockholm

 

În mai filmul „Sacrificiul” obține la Festivalul Internațional de Film de la Cannes Marele Premiu al Juriului. Acesta este înmânat fiului său, Andrei Tarkovski Jr.

 

În iulie este internat la Clinica de Antroposofie de la Eschelbronn, în Germania

 

În august sosește în Italia

 

În octombrie revine la Paris

 

La 16 decembrie este internat la Clinica Oncologică Hartmann, de la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris

 

La 29 decembrie decedează la clinică

1987

1987

La 3 ianuarie, după funeraliile ce au loc la Catedrala „Sfântul Alexandr Nevski” și slujba civilă, este înmormântat la Cimitirul Rus de la Sainte-Geneviève-des-Bois, departamentul francez Essonne, lângă Paris, în Franța