Andrei Tarkovski: „Sunt total împotriva clișeelor…”

Întâlnindu-mă cu spectatorii filmului Copilăria lui Ivan, m-am bucurat adesea să aud atât laude la adresa filmului cât și critică binevoitoare. Poate ar fi util să includ mai mulți participanți în aceste conversații, când avem deja un film în spatele nostru și ne gândim la următorul. Am primit și citit nuvela Ivan de Vladimir Bogomolov, împreună cu un scenariu realizat anterior de noi. Povestea m-a uimit mai mult decât multe alte povești sentimentale și didactice despre eroi tineri (în război), care, inevitabil, înfățișează următoarele: infantul reușește să păcălească un ofițer inamic; infantul este îmbrăcat într-o uniformă de copil și este hrănit cu dulciuri; infantul este adoptat de o unitate militară, fie de o patrulă de graniță, fie de un submarin ori de o orchestră de garnizoană ș.a. Personajul principal din nuvelă m-a atras prin mișcarea de ansamblu a aceeași teme, ca cea care este prezentată. Desigur, găsim acest lucru cu mai multă putere prezentat la F. M. Dostoievski în unele dintre personajele sale. Dar Ivan este un personaj creat și dominat de război. Dincolo de episodul militar descris cu sârguință, am vrut să observ schimbările majore pe care le aduce războiul în viața unui om, în cazul acesta unul foarte tânar. Bineînțeles, să prezint o descriere veridică a îndârjirii și rezistenței lui și să arăt lupta sa cu nebunia morții militarizate. Pentru a obține acest efect teribil am adăugat vise care dobândesc însemnătate în ideile și compoziția filmului. De o importanță aparte este visul final, pe care noi privitorii îl vedem după ce aflăm despre executarea lui Ivan. Spectatorul vede un protagonist care nu mai există și absoarbe în sine elemente din soarta sa reală și posibilă. Acest vis final, alergatul pe malul râului, a fost creat nu pentru a clarifica finalul filmului (așa cum au crezut unii) – acest lucru ar fi fals și dezagreabil într-o lucrare în care majoritatea protagoniștilor mor (în ciuda faptului că, în calitate de autori, am ținut la un punct de vedere optimist). În schimb, acest film este o tragedie cinematografică de factură poetică.