În cele ce urmează marele cineast Andrei Tarkovski discută despre variatele aspecte ale educației formale (școala de film) a actorilor și a regizorilor, dar și despre filmul alb negru vs. filmul color.
Dragă Andrei Arsenievici, povestiți-ne vă rugăm pentru început despre modul în care lucrați cu actorii…
Trebuie să vă spun că eu nu „lucrez” cu actorii… Cred că aceeași întrebare i-a fost pusă cândva regizorului Marcel Carné sau René Clair, iar răspunsul a fost: „Nu lucrez cu ei, ci îi plătesc!” Din punctul meu de vedere, actorilor nu trebuie să li se spună totul despre funcția sau meta-funcția pe care trebui să o îndeplinească într-o anume scenă. Ca regulă generală, ceea ce explic eu actorului este starea în care trebuie să intre și momentul în care trebuie să se lase perturabat sau exaltat. Numai prin stăpânirea acestor factori de bază poate un actor să ajungă la înțelegerea formei și esenței acțiunilor lui. Există și regizori care practic arată actorilor ce trebuie să facă și încearcă să găsesc mișcările exacte care ar putea să îi ajute.
Dvs. cum procedați în aceste abordări?
Dacă un actor nu înțelege ce spun, atunci bineînțeles că îi arăt. Dar un actor trebuie să fie capabil să își facă treaba, singurul lucru pentru care ar fi cazul să aduc explicații fiind starea lui spirituală.