Are 30 de ani. S-a născut pe malul Volgăi, dar familia sa provine de la Moscova. O familie de poeți și intelectuali, preocupați de muzică și pictură. Poate fi încadrat la ceea ce numim „noul val sovietic”.
Domnule Tarkovski, cum a luat naștere preocuparea Dvs. pentru cinematografie?
După ce o vreme am studiat problemele cu care se confruntă civilizația răsăriteană, am întreprins timp de doi ani cercetări geologice în Siberia, urmând ca apoi să revin la Moscova. Aici m-am înscris la Institutul de Stat al Cinematografiei, iar profesorul meu a fost regizorul Mihail Ilici Romm. Am finalizat studiile în 1961. Regizasem deja două scurtmetraje, unul dintre ele fiind Compresorul și vioara. A fost o inițiere în eclectism înainte să ajung să lucrez la Studiourile Mosfilm și să regizez noul film Copilăria lui Ivan.
Ce mesaj ați dorit să transmiteți prin intermediului filmului Copilăria lui Ivan?
Dorința mea a fost să împărtășesc oroarea față de război. Am ales tema copilăriei pentru că se află într-un contrast măreț cu acesta. Pelicula nu are „acțiune”, ci se clădește în jurul opoziției dintre război și sentimentele unui copil a cărui familie a fost ucisă în totalitate. Îl găsim la începutul filmului chiar în toiul războiului.
Se regăsește în această operă de artă o parte din experiența Dvs. din timpul războiului?
Nu, chiar deloc. Eram prea tânăr în perioada când a avut loc. Ceea ce am transpus, însă, sunt sentimentele pe care le-am trăit, deoarece suntem incapabili să uităm acest război.
Care au fost condițiile de filmare?
În vara anului 1961 am filmat timp de 4 luni, urmând ca apoi să dedic încă 2 luni montajului. Este un film de buget mediu care a costat 2,5 milioane ruble. (Aprox. 33.000$ în anul 2021.)
Considerați că vă încadrați în rândul regizorilor de filme care fac parte din „noul val sovietic”?
Este posibil, dar nu sunt de acord cu aceste generalizări.
Îmi displac și mie la fel de mult, dar încerc să vă situez undeva în curentul producțiilor sovietice. Puteți să-mi spuneți ce reprezintă cinematografia rusească pentru Dvs. Vă simțiți conectat cu aceasta?
În prezent, în URSS, există tendințe diferite care bătătoresc drumuri la fel de diferite, fără ca acestea să aducă supărări prea mari de o parte sau alta, acest lucru îmi permite totuși să mă poziționez undeva.
Există, de exemplu, așa-numita „tendință Gherasimov1Serghei Gherasimov (n. 21 mai / 3 iunie 1906 – d. 26 noiembrie 1985) a fost regizor de film, actor de film, scenarist, dramaturg și academician rus. A fost profesor la cea mai veche școală de film din lume, Institutul Cinematografic de Stat de la Moscova, care astăzi îi poartă numele.” care încearcă să exprime „adevărul” despre viață. Influența acesteia este majoră și are mulți adepți. Au început să se afirme și alte două tendințe care se doresc a fi mai moderne. Una dintre ele originează în anii ’30, dar a început să se dezvolte liber și să depășească orice constrângere abia după cel de-al XX-lea Congres al Partidului Comunist. Ce sunt, așadar, aceste două tendințe? Pe de o parte vorbim despre „filmul poetic”, reprezentat cel mai bine de filmele Balada unui soldat de Grigori Ciuhrai2Grigori Ciuhrai (n. 23 mai 1921 – d. 29 noiembrie 2001) a fost regizor și scenarist de film rus, renumit prin abordarea sa artistică antirăzboi. și Omul merge după soare de Mihail Kalik3Mihail Kalik (n. 27 ianuarie 1927 – 31 martie 2017) a fost regizor și scenarist de film, de origine israeliană. A lucrat la Studioul cinematografic Moldova-Film, în Republica Moldova, fiind întemeietorul filmului poetic din această țară., care poate fi comparat cu filmul Balonul Roșu de Albert Lamorisse4Albert Lamorisse (n. 13 ianuarie 1922 – d. 2 iunie 1970) a fost scenarist, regizor și producător de film francez., dar care este, în opinia mea, mult mai reușit.
Așadar, cred că mă încadrez în zona „filmului poetic” pentru că filmele mele nu urmează un plan narativ strict și nu exprimă puternice conexiuni logice. Mai mult, nu încerc să caut justificări și explicații pentru faptele protagoniștilor. Unul dintre motivele pentru care m-am implicat în arta cinematografică este faptul că am văzut prea multe filme care nu se ridicau la nivelul a ceea ce mi-aș fi dorit de la acest tip de limbaj artistic.
De cealaltă parte se situează ceea ce numim „filmul intelectual”, reprezentat de regizorul Mihail Romm5Mihail Romm (n. 11 / 24 ianuarie 1901 – d. 1 noiembrie 1971) a fost regizor și scenarist de film rus. Este unul dintre primii pionieri ai filmului sovietic.. În ciuda faptului că a fost profesorul meu, nu am o părere despre acest tip de limbaj întrucât nu îl înțeleg. Deși este prin definiție intelectual, în ceea ce mă privește consider că arta, în general, și filmul mai ales, trebuie să transmită emoție mai presus de orice și să se adreseze inimii.
Considerați că Poezia și Cinematografia modernă se dezvoltă împreună în Rusia?
Nu cred că acest lucru este posibil întrucât poezia sovietică se dezvoltă pe un fundament diferit de cel al artei cinematografice. Cu toate acestea ele au multe elemente comune și artiștii care le reprezintă sunt de aproximativ aceeași vârstă. În ceea ce mă privește, de exemplu, sunt de părere că poetul Evghenii Evtușenko6Evghenii Evtușenko (n. 18 iulie 1933 – d. 1 aprilie 2017) a fost poet, romancier, eseist, dramaturg, scenarist, actor și regizor de film rus. ar trebui să-și exprime ideile mai direct și cu mai multă emoție. Nu știu care ar fi rezultatul unei astfel de abordări, dar înclin spre mai mult sentiment și trăire. Prefer o exprimare mai concretă, caracterizată de concizie, în defavoarea pretențiozității.
Este adevărat că URSS trece în prezent printr-o perioadă de criză în ceea ce privește filmul?
În mod cert, nu. Cinematografele sunt pline la toate proiecțiile și simțim nevoia suplimentării numărului de săli. Unul dintre motivele pentru care nu există o astfel de criză este lipsa concurenței din partea televiziunii. Destinația televiziunii este diferită, și mai puțin importantă decât cea a filmului. Cu siguranță televiziunea nu și-a descoperit încă menirea.
Știu că lucrați la un nou film, cu permisiunea Dvs. aș dori să vă întreb dacă ne puteți spune ceva despre acesta?
Da, sigur. Este un film despre Andrei Rubliov7Andrei Rubliov (n. 1360? – d. 29 ianuarie 1430?) a fost monah și pictor rus de icoane, renumit prin stilul său unic. A revoluționat iconografia din spațiul creștin, în special cel ortodox. A fost canonizat cu mult fast de Biserica Rusă, sărbătoarea sa fiind pe 29 ianuarie și pe 4 iulie., un pictor iconar care a trăit în secolul al XV-lea. Din păcate, nu există documente despre viața sa, dar s-au păstrat câteva dintre lucrările sale. Una dintre acestea, Trinitatea8Trinitatea sau Sfânta Treime este cea mai cunoscută icoană realizată de Andrei Rubliov și este considerată imaginea care atinge perfecțiunea. Se aproximează că a fost realizată în anul 1410. Reluând o temă clasică a iconografiei bizantine, Ospitalitatea lui Avraam, Andrei Rubliov a fost primul iconar care a făcut să dispară din cadrul icoanei personajele Avraam și Sarra, concentrând atenția privitorului spre cei trei îngeri așezați lângă stejarul Mamvri, ilustrare a armoniei trinitare și a unei extraordinare taine. Icoana este larg difuzată prin copii în zilele noastre., care se poate găsi și vedea la Moscova, la Galeriile Tretiakov9Galeriile de Stat Tretiakov sunt un muzeu la Moscova, în Federația Rusă, fondate în anul 1856 de industriașul și filantropul Pavel Tretiakov (n. 27 December 1832 – d. 16 December 1898). Acesta a cumpărat opere ale artiștilor ruși cu scopul de a crea o colecție, dar pentru faptul că a crescut numărul lor totul s-a transformat într-un impresionant muzeu. În 1892 Tretiakov prezenta națiunii ruse colecția sa, compusă din aproximativ 2.000 opere de artă (1.362 picturi, 526 schițe și 9 sculpturi). Colecția Tretiakov numără în prezent mai mult de 130.000 de exponate, de la Sfânta Fecioară din Vladimir și Trinitate ale lui Andrei Rubliov la monumentala Compoziție VII de Vasili Kandinski și Pătratul neagru, pictura lui Kazimir Malevici. De reținut că Pavel Tretiakov, împreună cu fratele său, Serghei, au provenit dintr-o familie de comercianți săraci, iar mai târziu au creat manufactura de articole de îmbrăcăminte „Kostroma”, care le-a adus constante și importante venituri. Au devenit interesați de caritate și colecții de artă după un oarecare timp: Pavel prin lucrări ale unor artiști ruși și Serghei prin picturi de maeștri din Europa de Vest. Frații Tretiakov rămân un mare exemplu în privința susținerii și promovării artei nu doar ca atracție și curiozitate, dar și ca stil de viață., mi-a inspirat acest film. Contemplând această icoană, am reușit să-mi imaginez cum era viața în acele vremuri dificile din timpul domniei prințului Dmitri Donskoi10Dmitri Donskoi (n. 12 octombrie 1350 – d. 19 mai 1389) a fost Mare cneaz al Rusiei, fiind fiul lui Ivan al II-lea al Moscovei. Dmitri a domnit întâi ca prinț din 1359 și apoi Mare cneaz al Vladimir-ului din 1363 până la moartea sa. A fost conducătorul care a provocat în mod deschis autoritatea mongolă din Rusia. Porecla sa, Donskoi (adică „al Donului”), face aluzie la marea sa victorie împotriva tătarilor mongoli în bătălia de la Kulikovo (1380), care a avut loc pe râul Don. A fost cunoscut ca un mare diplomat, făcând tot posibilul ca teritoriile Rusiei să se extindă, indiferent de consecințele suportate de masele de oameni..
Nu mi-am propus să realizez un film istoric, ci să subliniez talentul unui pictor ale cărui lucrări au dobândit o importanță majoră în timp. Mă străduiesc să eternizez lucrurile pe care timpul le-ar putea distruge, să accentuez relația dintre timp și artist, respectiv felul în care cineva, pornind de la o idee a Trinității, a reușit să ne ghideze spre a simți fraternitatea umană. Cu toate acestea, nu-mi permit să uit nici măcar pentru o clipă realitatea.
Felicitari pentru acest proiect. E o bijuterie!