Despre cum s-a simțit acest episod, după ani, povestește fiul clasicului cinematografiei, Andrei Tarkovski Jr., pe care am reușit să-l găsim la Florența, chiar în apartamentul unde tatăl său a locuit. Moartea sa rămâne și astăzi o tristă despărțire pentru mulți dintre noi. În Uniunea Sovietică rudele lui au devenit, practic, niște ostatici. Dorim să vă mulțumim că ați acceptat interviul nostru și sperăm ca prin intermediul acestuia cititorii să afle măcar o parte din povestea dvs.
Andrei, se spune, că tatăl dvs. își dorea foarte tare ca fiul său să devină regizor. Așa este?
Da, așa este. Deși, o anumită perioadă eu m-am opus acestei idei! Ba chiar am intrat la Facultatea de Fizică și Matematică a Universității din Florența. Dar, ulterior, am ajuns la cinematografie. Tata visa ca eu să-l ajut!