Despre cum era Tarkovski în viața de zi cu zi ne-a povestit fiul său, Andrei Tarkovski Jr. Locuiește la Florența în același apartament pe care marele regizorul l-a primit atunci de la instituțiile italiene și în care a mai apucat să trăiască din păcate destul de puțin. Andrei Andreevici a sosit la Moscova doar pentru câteva zile. La 300 km de capitală, în satul Miasnoe, din regiunea Riazanskaia, el visează să pună pe picioare și un muzeu al tatălui său. Tarkovski Jr. de o viață se preocupă de popularizarea artei părintelui cunoscut, fiind și președintele Institutului Internațional Andrei Tarkovski. Cu câteva ore înainte de zborul său, el și-a făcut timp să răspundă la întrebările corespondentului publicației „Strict secret”, domnul Igor Obolensko.
Andrei Andreevici, este obligatoriu să iubiți filmele lui Tarkovski?
Nu este obligatoriu, dar le iubesc. Și le iubesc nu pentru că sunt filmele tatălui meu! Primul film Tarkovski pe care eu l-am văzut a fost „Oglinda”. Când eram mic, de trei-patru ani, am fost prezent la filmări. Îmi amintesc anumite scene, foarte bine îmi amintesc de scena cu incendiul… Apoi, de filmările la „Stalker”! Desigur, m-am dus la cinema, am mers special undeva pe lângă Moscova, că doar filmele tatei rulau în cinemauri de mâna a doua, „puterea” se uita la tata „de sus”. De atunci, am iubit foarte mult filmele lui Tarkovski. Fiecare într-un alt mod!
Dar nu aveți o carte scrisă despre tatăl dvs.?
Nu. Nu m-am hotărât să mai scriu, deoarece toți scriu! După mine, scriu și aceia care poate au trecut o singură dată pe lângă Tarkovski. Da, da! De aceea nici nu-mi vine să scriu, prefer să fac altceva. Eu dețin o arhivă impresionantă de-a tatălui, am strâns toate materialele la Florența. Eu însumi îi public cărți, jurnale, tot timpul îi dedic moștenirea.