Andrei Tarkovski: „Istoria în sine nu poate reprezenta subiectul unei opere de artă.”

La Mănăstirea Andronnikov – de la Moscova – este o chilie unde marele iconar rus Andrei Rubliov și-a petrecut ultimii ani din viață. Acolo se găsește astăzi Muzeul Artei Ruse Vechi dedicat marelui artist. Regizorul Andrei Tarkovski a filmat în curtea muzeului câteva episoade pentru filmul cu același nume pe care i-l dedică poate celui mai mare iconar din toate timpurile. Episoadele reprezintă doar scurte secvențe dintr-un lung metraj de mai bine de trei ore care a fost planificat și realizat într-un mod deosebit și cu scrupulozitate. A fost nevoie de multă muncă împletită cu stres, îndoieli și speranță. Au existat multe gânduri, temeri și satisfacții îmbucurătoare. Stăm în curte și contemplăm decorurile realizate cu atâta pricepere încât greu se pot deosebi de construcții reale. Chiar aici unde secolele al XV-lea și al XX-lea se contopesc, înconjurați de atmosfera veche reconstruită și de realitatea însăși, ne-am gândit încă o dată la felul în care se întrepătrund istoria și contemporaneitatea în acest film deosebit de complex și vast. Spunem „încă o dată” pentru că aceste gânduri ne-au venit (cu siguranță nu doar nouă) imediat după publicarea scenariului realizat de Andrei Mihalkov-Koncealovski și Andrei Tarkovski. Citind la acea vreme proza minunată (întrucât scenariul are valoarea unei opere literare independente), în mintea noastră au luat naștere câteva întrebări la care doar regizorul este în măsură să răspundă. Acum avem șansa să i le adresăm!