Andrei Tarkovski: „A lucra cu genul științifico-fantastic implică o puternică subtilitate și sinceritate, mai ales dacă este vorba de problema de perspectivă…”

În prezent, Andrei Tarkovski lucrează la ecranizarea romanului stiințifico-fantastic al lui Stanisław Lem, Solaris. În ultimul timp acest gen atrage interesul multor regizori de renume, dovedind faptul că răspunde unui fel de nevoie interioară, atât a audienței contemporane, cât și a producătorilor. Conținutul complex, intelectual-artistic, se poate îmbina într-un singur film cu particularitățile unui eveniment anume care se adresează unui cerc larg de spectatori și pe înțelesul tuturor. Mi se pare just mai ales în cazul genului științifico-fantastic în cinematografe. Diferite grupuri de spectatori selectează elemente ale acestor filme: în unele cazuri – conținutul filosofic, în altele partea strict superficială, palpitantă și de efect a evenimentelor.

Andrei Arsenievici, după părerea dvs., ce nevoi sunt satisfăcute în zilele noastre de genul științifico-fantastic în cinematografe? Este dorinţa de a vedea progresele ştiinţifice şi tehnologice ale umanităţii, întruchipate de imaginaţia expresivă a unui film contemporan? Este expresia gândului filosofic din cadrul contextului de zbor în spaţiu cosmic, viitorul planetei noastre sau o poveste a unei invenţii noi şi curajoase? Poate că este încercarea scriitorului şi a regizorului de a studia caracterul oamenilor, caracterul nostru contemporan, vizavi de evenimentele dictate de gen? Şi nu în ultimul rând, de ce v-aţi îndreptat atenţia către genul științifico-fantastic care este atât de nou pentru dvs.

Din câte observ întrebările pe care mi le adresaţi se referă pe de o parte la regie şi pe de altă parte la spectator. Dar mai întâi de toate vreau să explic de ce am ales să ecranizez romanul scriitorului Stanisław Lem, Solaris. Fie că primele mele două filme au fost bune sau nu, ele tratează, în final, acelaşi subiect. Povestesc despre manifestarea extremă a responsabilității şi a datoriei morale, zbuciumul pentru a le atinge şi credinţa în el la nivelul unei crize de personalitate. Vorbesc despre un individ înarmat cu convingere, conştient de destinul său personal, pentru care adevărata catastrofă este imposibilitatea de a îmblânzi sufletul omenesc.

Sunt interesat de un erou care să meargă până la capăt, indiferent de situaţie. Pentru că numai o astfel de persoană poate pretinde victoria. Forma dramatică a filmelor mele este o marcă a dorinţei mele de a exprima chinul şi splendoarea sufletului omenesc. Cred că puteţi corela destul de simplu acest concept cu filmele mele anterioare. Atât Ivan, cât şi Andrei Rubliov acționează împotriva propriei lor siguranţe. Primul în sens fizic, al doilea în sens spiritual. Amândoi sunt în căutarea unei atitudini etice ideale.

Cât despre decizia mea de a ecraniza romanul Solaris, al scriitorului Lem, nu se datorează deloc unui fel de chemare pentru acest gen. Motivul principal este că în Solaris se prezintă o problemă care îmi este familiară: problema biruinţei, a convigerilor, a transformării morale pe drumul chinului unui om limitat de propriul destin. Profunzimea şi înţelesul romanului nu sunt nici pe departe dependente de genul științifico-fantastic, şi nu este suficient ca romanul să fie apreciat doar pentru că face parte din acest gen.

Romanul nu este doar despre mintea umană care întâmpină necunoscutul, ci şi despre saltul moral al unui om în relaţie cu noi descoperiri în cunoaşterea ştiinţifică. Şi depășirea obstacolelor apărute în cale duce la naşterea dureroasă a unei noi moralităţi. Acesta este „preţul progresului” pe care Kris Kelvin îl plăteşte în Solaris. Iar preţul său este întâlnirea faţă în faţă cu materializarea propriei lui conştiinţe. Dar Kelvin nu-şi trădează poziţia morală. Pentru că trădarea, în această situaţie, înseamnă ca el să rămână la un nivel scăzut, fără ca nici măcar să încerce să ajungă la un nivel moral mai înalt. Şi Kris Kelvin plăteşte scump pentru acest pas înainte. Genul științifico-fantastic creează premisele necesare acestei conexiuni între problemele morale şi fiziologia minţii umane.